IULIE PENTRU MINDFULNESS - PROGRAM DE INTRODUCERE ÎN TEHNICILE MINDFULNESS

Mindfulness este o stare mentală caracterizată de prezență conștientă, curiozitate și acceptare a experienței momentului prezent. Înseamnă să fii prezent în mod intenționat, pas cu pas, în viața ta. Este cel mai eficient instrument pentru o igienă mentală și emoțională zilnică, ce are efecte pozitive asupra stării noastre de funcționare globale.

Anxietatea, depresia, stresul zilnic, gândurile negative, emoțiile copleșitoare sunt și rezultatul faptului că ne-am pierdut abilitatea de a trăi în momentul prezent.

Programul Iulie pentru Mindfulness te va ajuta să gestionezi mai ușor aceste stări și să te bucuri mai mult de viață.

Tematica ședințelor individuale:

1. Introducere în practica Mindfulness. Antrenarea atenției (BodyScan Meditation și Sitting Meditation, Tehnica Grounding)

2. Gestionarea gândurilor negative (Mindful Yoga, Practici ACT)

3. Gestionarea emoțiilor dificile (Turning Toward Meditation, Loving Kindness Meditation)

4. Gestionarea stresului: Răspuns versus reacție (Tehnica STOP, Lake Meditation)

Durată: 1 h 30 min /ședință individuală

Tarife: 70 lei/sedinta; 180 lei/pachet 4 ședințe

Programări la nr de tel 0770 178 441 și la email  psi.cluj@gmail.com

Programul se desfășoară începând din 19 iulie, în cadrul unor ședințe individuale (o ședință sau 2 pe săptămână).

Itza ne învață jocuri: Jocul de-a prăjitura

-         Așa facem, pleoscăi Elly și își șterse botișorul de firmituri.

Itza, Bubi și Elly stăteau hopa pe terasă în grădină și ronțăiau fericiți câte un biscuit crocant și delicios. Cățelușii tocmai povestiseră despre planul lor de ajutor pentru Elly și erau bucuroși că aceasta era de acord cu ideile lor și nerăbdătoare să le pună în practică. Ba mai mult, găsiseră și un nume pentru planul lor - Jocul Comportamentului bun – aveau de gând să îl joace toți, iar la final de zi, urmau să desemneze câștigătorul – cățelușul care a respectact cele mai multe reguli și s-a comportat frumos. Bineînțeles, premiul era un biscuit crocant și gustos.

-         Sunt foarte fericită că v-ați gândit să mă ajutați...spuse Elly, îmbrățișându-i cu putere pe cei doi cățeluși.....și că v-ați gândit la toate ideile astea frumoase....nici nu știți cât de rău mă simțeam de fiecare dată când vă supăram, ce rău îmi părea, ce singură mă simțeam...și de câte ori mă mă duceam în tufișul ăla să plâng....

Și Elly le arătă un tufiș cu iarba bătucită, semn că cineva zăcuse de nenumărate ori acolo, plângând și suspinând în tăcere.

Bubi țopăi de câteva ori în jurul tufișului și se scărpină nedumerit în cap.

-         Hmmm....nu știam că îți ește așa de greu...păreai așa de veselă și de distrată. Iartă-mă, te rog, dacă te-am făcut să suferi și mai mult, spuse Bubi, scuturând drăgăstos din codiță.

-         Nu îmi propun să mă comport așa, adăugă Elly, dar de multe ori simt că nu pot să mă controlez,...am atâta energie în mine...care de-abia așteatptă să dea pe-afară!!! și zicând asta Elly făcu trei tumbe și o pirueta. Dar acum, cu ajutorul vostru am speranța că lucrurile se vor schimba în bine!

-         Daaa, zise Itza, strângând ultimele firmituri de biscuit de pe jos. Va fi ca un pact, ca o înțelegere. Noi te ajutăm, te susținem, te sprijiinim , iar tu faci tot posibilul să respecți planul de ajutor.

Cei trei cățeluși și-au întins lăbuțele și și-au promis să își respecte cuvântul dat.

-         Mmmmmm, foarte bun biscuitul tău, Buby, pleoscăi Itza. De-abia aștept ca Elly să îl primească pe următorul...și pe următorul....și pe următorul....

Itza, dragi copii, este o cățeluță înțeleaptă, dar foarte pofticioasă și dornică să primească cât mai mulți biscuiți. Preferații ei sunt biscutiții cu ciocolată!

-         Dar, până atunci, continuă Itza, haideți să profităm de ziua asta minunată și să ne întindem la soare.

Zis și făcut! Cei trei cățeluși porniră agale prin grădină și după ce și-a găsit fiecare locul potrivit, s-au întins cât erau de lungi pe caldarâmul încălzit.

-         Și ca să nu vă plicitisiți, spuse Itza, vă propun un joc! Un joc pe care îl puteți face cu ochii închiși, oricând stați întinși la soare. Se numește Jocul de-a prăjitura și ne va ajuta să ne relaxăm și să ne bucurăm de ziua asta frumoasă de vacanță.

Dragi copii, puteți să jucați și voi jocul Itzei, tot ce trebuie să faceți este să închideți ochii și să ascultați ce vă spune Itza.

-         Bubi! Elly! Închideți ochii și vă imaginați că în fața voastră se află prăjitura voastră preferată.

-         YUUUUM! chicoti Bubi, îmi place la nebunie jocul tău!

-         Vă apropiați boticul de prăjitură și trageți aer adânc în piept, ca și cum ați vrea să o mirosiți!

-         Vai de mine! Nu mai pot de poftă! strigă și Elly

-         Trageți aer adânc în piept, continuă Itza.... țineți aerul câteva clipe.... apoi dați aerul afară pe guriță. O dată.... încă o dată...... și încă o dată! Priviți, apoi, atenți prăjitura îndeaproape și observați cum arată...dacă e mică... sau mare... dacă e colorată....dacă are cremă de ciocolată.... de frișcă...sau de caramel....observați, apoi, cum miroase prăjitura....poate că miroase a nuci... a lămâie.... a vanilie..... sau a ciocolată....și când simțiți că nu mai puteți de poftă, mușcați din prăjitură, dar nu înghițiți! spuse Itza, ci pleoscăiți! - Elly și Bubi pleoscăiră amândoi, în același timp, zgomotos -  și, observați dacă prăjitura e pufoasă... sau crocantă... dacă e dulce...sau ușor acrișoară.....dacă are aromă de fructe.... de iaurt.... sau un gust delicios de ciocolată...

-         E de ciocolată! strigă Bubi, pot să o mânânc acum toată?

-         Da, chițăi Itza, puteți să savurați în liniște prăjitura....sau să o puneți deoparte, să mai aveți și mâine o bucată.

-         Vai de mine, Itza, zise Elly, ștergându-și balele, la ce poftă mi-ai făcut, cum s-o pun deoparte? Și Elly începu să pleoscăie zgomotos și să mânânce prăjitura imaginară.

-         Sunt curioasă, dragii mei prieteni, spune Itza, scoțînd dintr-un tufiș, mai multe cartoane și creioase de colorat, după ce terminați jocul, să îmi arătați și mie cum arăta prăjitura voastră.

Dragi copii, prăjitura voastră oare cum arată?

ELLY. O POVESTE DESPRE CUM SĂ ACCEPȚI PE CEI DIFERIȚI

Elly nu poate, nu poate, nu poaaateee nicicum sa se opreasca din alergat. Cât e ziua de lungă, zdub pe fotoliu, zvrrrr pe canapea, poc-pac pe masă, zbang pe flori și vază, buf pe covor și vruuui, cu tot cu covorul în partea cealaltă a camerei, până la ușă, unde țuști afară....În urma ei, un nor de praf și două mutrițe uimite.

-         - Vai, Itza, ce vor zice oamenii noștri? se plânse cățelușul Bubi. Uite cum arată camera, e....e...dezastru!!! Și îngrijorat, începu să țopăie dintr-un loc în altul, încercând cu botișorul să împingă vaza căzută la loc.

Cățelușa Itza clipi leneș din ochișori și căscă zgomotos.

-        -  Bubi, nu fi supărat, știi cum e Elly, mai jucăușă, așa este ea, e mai mică. Eu nu mi-aș face probleme. Și începu să își lingă tacticos o lăbuță.

Dragi copii, cățelușa despre care vorbesc Bubi și Itza este Elly, mezina familiei, o puiuță găsită când avea doar 5 săptămâni, abandonată lângă autostradă. Atunci Elly era cât un ghemotoc de culoarea cremei de ciocolată cu laptele; era așa de mică încât încăpea toată în pumnul omului ei, dar, de atunci, era plină de energie și jucăușă, încântând pe toți cu poznele și șotiile ei.

Încă de atunci se vedea că Elly era un cățeluș special – se trezea prima și se culca ultima; pe când Itza și Bubi dormeau în timpul zilei, Elly stătea la geam și era foarte atentă la ce se petrece pe stradă; era prima care lătra și singura care se plictisea cel mai repede și își găsea o ocupație în a ronțăi diverse lucruri prin casă: 3 telecomenzi de televizor, 2 canapeluțe pentru căței, canapeaua pentru oameni, nenumărate perne și uneori și covorul.

-    
     - Dar nu e numai asta, spuse Bubi aproape plângând. Așa este zi de zi, nu stă locului o clipă. Nu respectă regulile casei, pare că le știe, apoi, nu le mai știe, e impulsivă, agitată, în continuă mișcare...Nu e atentă la ce îi spun, își distruge mereu jucăriile. Nici nu mai vreau să ies cu ea la plimbare...Mi-e rușine...toți ceilalți căței de pe alee se plâng de ea, o ocolesc,  o cert mereu și îi spun că nu e bine ce face, dar nicio schimbare!

-      Poate ar fi mai bine, spuse Itza gânditoare, măsurându-și cu grijă cuvintele, să nu o certăm toată ziua și să ne supărăm pe ea, ci să o ajutăm. Ce spui, Bubi, vrei să o ajutăm pe Elly să se comporte mai bine? Cred că toți am avea de câștigat din această situație.

-         Da, sunt de acord, chițăi Bubi și își scoase un carnețel în care să noteze planul  de ajutor pentru Elly. Bubi era mai întotdeauna de acord cu Itza, pentru că Itza este o cățelusă foarte înțeleaptă.

-         Păi, zise Itza, în primul rând ar trebui să o ajutăm să își amintească regulile casei...cred că e dificil pentru ea să își amintească ce are voie și ce nu, când are atâta energie...le repetăm împreună cu ea dimineața și seara și... putem să îi aducem aminte de fiecare dată când pare că le-a uitat...dar, fără să o certăm sau să o criticăm.

-         Mai putem să le scriem și să punem afișele în diverse locuri unde Elly se joacă...adăugă Bubi, și pe mine m-ar ajuta acest lucru, câteodată am și eu probleme să mi le amintesc.

-         Iar atunci când și le amintește singură, când face ce trebuie fără să îi spunem, să ne bucurăm și să o lăudăm, completă Itza.

-         Putem să îi dăm și un biscuit! Am eu mai mulți puși deoparte...chițăi Bubi încântat de ideea sa.

-         Da, mâncăm toți un biscuit, spuse Itza, lingându-se pe botic la gândul unui biscuit delicios și crocant. Bubi avea întotdeauna puși deoparte biscuiții cei mai gustoși.

-         Bun, spuse Itza, scuturând din urechi pentru a scăpa de biscuitul imaginar, apoi am putea să ne jucăm în așa fel încât să îi punem în valoare energia și nevoia de mișcare....aruncăm mingiuța și ea aleargă după ea, o lăsăm să ne plimbe cu trăsurica, facem concurs de alergat după păsări...când noi dormim, îi dăm temă să aranjeze jucăriile în coș...

-         Facem un concurs de dans, ea dansează și noi îi dăm note! strigă Bubi vesel că i-a mai venit o idee. Îmi place la nebunie dansul, când eram mai mic mi se spunea Bubi Dansatorul.

-         Poți să dansezi și tu dacă vrei... și dacă Elly se plictisește, trecem la următorul joc, și tot așa...

-         Super! spuse Bubi și își notă ideile planului de ajutor în carnețel.

-         Dar, cel mai important, spuse Itza este să îi arătăm că o iubim și că o acceptăm în familia noastră, așa cum este ea, diferită...Oricum, toți suntem diferiți, eu sunt albă și leneșă, tu ești cu pete și mai sperios, Elly este...

-         Cafenie și uitucă! strigă Bubi.

-         Da!....și fiecare dintre noi ar suferi dacă ar fi respins, certat sau alungat doar pentru faptul că este un pic mai altfel...Încearcă să îți imaginezi cum te-ai simți tu, dacă eu, Itza, aș râde de tine pentru că te sperii din orice.

-         Dar uneori e greu să faci asta...să accepți....șopti Bubi, rușinat de reacția sa. E mai ușor să alungi decât să ajuți. E mai ușor să critici și să râzi decât să spui o vorbă bună sau să te gândești la o soluție. Dar, zise Bubi, scuturându-și codița, chiar dacă e greu, eu vreau să fiu un cățel bun care ajută pe cei care au nevoie! Și care nu îi face pe ceilalți să sufere chiar dacă sunt diferiți.

-         Poate fi mai ușor decât crezi, spuse Itza, Tot ce trebuie să faci este să te gândești mai mult la calitățile lui Elly decât la defectele ei...și să apreciezi cum îți îmbogățește viața. Ia să vedem:

Cine ne apără de câinii mari și mai puțini prietenoși?

-         Elly! strigă Bubi și sări vesel de pe pat!

Cine are curaj și mai cere a doua porție de mâncărică pentru toată lumea? întrebă Itza.

-         Elly! chițăi Bubi și de veselie, făcu o piruetă.

Cine ne face întodeauna să râdem cu ghidușiile ei? Cine împarte cu noi toate jucăriile și gustările?

-         Elly! și Bubi și Itza scuturară din codițe fericți.

-         M-ați strigat? M-ați strigat? sări Elly ca o minge pe covor. Ce bine!! V-ați trezit? Asta înseamnă că ne jucăm!!! Ne jucăm? Haaaai să ne jucăăăm! Haaaaaaaaaaai săăăăă neee juuucăăăăăăăăăm!

-         Da, ne jucăm, râse Itza, dar înainte, vrem să vorbim un pic cu tine. Ne-am gândit la un plan de ajutor!

Va urma :) 

Dragi copii, până când veți afla ce au povesti cățelușii între ei, vă puteți gândi și voi la un plan de ajutor pentru un copil (real sau imaginar) care nu e acceptat în clasa voastră sau în grupul vostru de prieteni, pentru că este diferit. 

Itza, Bubi și Elly sunt curioși să afle ideile voastre!

SECRETUL BUCURIEI. O POVESTE CU ITZA SI BUBI

 

Iat-o pe Itza! O cățelusă mică și pufoasă, albă ca un fulg de nea, cu ochii negri, înțelepți și pătrunzători. A ieșit la soare, în grădină, să se întindă cu lăbuțele și burtica pe iarbă. Este vară, dragi copii, un anotimp pe care toți cățelușii din  lume îl iubesc nespus. Mai ales când razele soarelui auriu și rotund ca o pizza rumenită pe cuptor le mângâie boticul și îi gâdilă prietenos pe burtică.

Itza are numeroase motive pentru care iubește vara, dar cel mai mult îi place pentru că poate să lenevească în liniște, cât e ziua de lungă până când este chemată în casă la mâncare. Astăzi, însă, lucrurile stau un pic altfel. Astăzi, nici n-a apucat bine Itza să se lungească pe iarbă că, dintr-un tufiș cu trandafiri, auzi un plânset slab, întrerupt din când în când de suspine. Curioasă și îngrijorată, Itza se trase mai aproape lângă tufișul de unde se auzea o vocișoară pițigăiată, care aparținea frățiorul ei vitreg, cățelușul Bubi.

Bubi, spre deosebire de Itza, care crescuse de mică într-o familie de oameni iubitori, și-a trăit primii ani din viață într-o curte la țară unde zi de zi a fost bătut, lovit cu pietre, chinuit, de oameni care nu le plăceau animalele. Înfometat și însetat, fără să aibă parte de vreo mângâiere sau o vorbă bună, Bubi își pierdea speranța că într-o zi va putea să alerge, să se joace liber, ca ceilalți căței de vârsta lui. Soarta bună i-a surâs, însă, într-o zi, și, fără să mai dăm alte detalii, Bubi a fost adoptat de familia Itzei unde viața lui s-a transformat, pe neașteptate, dintr-un vis urât într-o poveste magică.

Din când în când, însă, Bubi își aducea aminte de suferința sa și zilele însorite se întunecau sub povara amintirilor bătăilor și chinurilor trăite. Atunci, se retrăgea supărat într-un tufiș unde se lăsa copleșit de acele amintiri și nimic, nici măcar un os fraged și gustos nu-l mai motiva să iasă de-acolo.

În acel tufiș cu pricina l-a găsit Itza, plângând și suspinând trist și disperat.

-         Bubi, te pot ajuta cu ceva? Văd că plângi și că ești taaare supărat. Vrei să vorbim? întrebă Itza.

-         La ce bun? Nu mă poți ajuta cu nimic. Sunt supărat și trist și nefericit...Mi-am adus aminte de ce-am pătimit... tu, nu ai fost niciodată bătută, așa că nu poți să mă înțelegi, răspunse Bubi printre suspine.

-         Într-adevăr, nu am fost niciodată bătută și nici n-am trecut prin ce ai trecut tu, dar un lucru știu sigur....faptul că te gândești mereu la ce s-a întâmplat cu siguranță nu te ajută. Ba, te face să te întristezi și mai mult, așa este? spuse Itza, mângâindu-l pe lăbuță.

-         Da, sunt trist și nefericit, am avut o viață grea... fără mâncare, fără apă, fără prieteni...suspină Bubi.

-         Așa este, nu neg acest lucru....dar poți acum să faci să fie altfel? Dacă plângi și suspini, lucrurile din trecut se schimbă? continuă încrezătoare Itza.

-          Nu, nu se schimbă...și Bubi se opri din plâns.

-         Atunci, are vreun rost să te tot gândești la bătăi și la suferință? Te ajută pe tine în vreun fel sau te face să te simți și mai rău? întrebă Itza.

-         Nici nu mă ajută, nici nu mă simt mai bine....Aș vrea să fiu bucuros ca tine, în fiecare zi...Dar cum? Și Bubi se apropie de prietena sa cu speranță în ochi.

-         Dragul meu prieten, reluă Itza, îți spun un secret. Este un secret despre cum să fii bucuros în fiecare zi.

-         Da,da, spune! strigă Bubi nerăbdător.

-        În primul rând, trebuie să accepți faptul că uneori vor fi și momente de supărare și tristețe în viață, dar că de tine depinde ca să îți recapeți bucuria.

Iată ce trebuie să faci:

1.      Să apreciezi în fiecare zi ce e frumos și bun în viața ta, oricât de mărunt ar fi acel lucru.

2.      Să faci în fiecare zi cel puțin un lucru care îți place.

3.      Să faci în fiecare zi cel puțin un lucru nou, așa vei descoperi mereu ceva interesant.

4.      Să ajuți pe cei care au nevoie de ajutor și să îți arăți recunoștința față de cei care te-au ajutat.

-         Stai să văd dacă am înțeles, spuse Bubi entuziasmat.

Așadar, trebuie să fiu recunoscător pentru lucrurile frumoase și bune din viața mea: cum ar fi grădina asta minunată, faptul că am mâncărică gustoasă în fiecare zi, faptul că am prieteni cu care mă joc sau chiar faptul că o rază de soare îmi încălzește acum burtica!

-         Da, spune, încântată Itza. Mai departe!

-         Apoi, continuă Bubi, trebuie să fac în fiecare zi un lucru care îmi place: astăzi o să mă joc de-a prinsul cozii. Și fără să mai stea pe gânduri, Bubi începu să se învârte cu putere, chiuind în gura mare: acum te prind, codiță, fugi că te prind.

-         Foarte bine, Bubi, ai învățat repede secretul meu, chicoti Itza.

-         Da, da, și asta nu e tot, spuse Bubi gâfâind, oprindu-se din fugăreală. Trebuie să fac în fiecare zi un lucru nou, cum ar fi să mă bălăcesc în piscină, zise Bubi și, fără să mai stea pe gânduri, începu să caute frenetic printre lucrurile sale, colacul albastru.

Itza râse din toată inima și bătu din palme:

-         Bravo, Bubi!

-         Dar nu înainte, continuă Bubi cu emoție în glas, să îți mulțumesc, prietena mea dragă, să îți mulțumesc că mi-ai împărtășit secretul tău.

Acum e secretul tău, spuse Itza veselă că și-a putut ajuta prietenul. Și va trebui să îl împărtășești și tu la rândul tău, celor care au nevoie să îl știe.

Dragi copii, voi ați reținut care e secretul? au întrebat Itza și Bubi în cor.

DOG ZEN - Cum sa te bucuri de prezent...

O zi pentru ACCEPTARE

Dedica o zi pe saptamana acceptarii…

Iata cateva idei care sa te ajute:

·        Acceptarea lucrurilor asa cum sunt nu inseamna ca trebui sa te resemnezi sau ca nu trebuie sa faci nimic in privinta acelor lucruri.

·        Daca te simti trist, furios, rau, manios, accepta ceea ce simti (nu pretinde ca te simti altfel sau ca nu simti nimic)

·        Acceptand lucrurile asa cum sunt, intelegem mai bine, mai clar in ce moment al vietii ne aflam si ce putem face de-acum incolo.

·        Acceptarea este doar primul pas in procesul schimbarii. Nu putem schimba ceva daca nu acceptam mai intai ca ceva nu functioneaza.

·        Al doilea pas este gasirea unei modalitati de a imbunatati lucrurile (in planul realitatii sau in cel al mintii noastre).

Incearca sa faci asta timp de o zi. Apoi seara, reflecteaza asupra zilei care a trecut. Ai reactionat diferit decat te-ai fi asteptat in anumite situatii? Sunt anumite lucruri care te-au surprins?