SECRETUL BUCURIEI. O POVESTE CU ITZA SI BUBI

 

Iat-o pe Itza! O cățelusă mică și pufoasă, albă ca un fulg de nea, cu ochii negri, înțelepți și pătrunzători. A ieșit la soare, în grădină, să se întindă cu lăbuțele și burtica pe iarbă. Este vară, dragi copii, un anotimp pe care toți cățelușii din  lume îl iubesc nespus. Mai ales când razele soarelui auriu și rotund ca o pizza rumenită pe cuptor le mângâie boticul și îi gâdilă prietenos pe burtică.

Itza are numeroase motive pentru care iubește vara, dar cel mai mult îi place pentru că poate să lenevească în liniște, cât e ziua de lungă până când este chemată în casă la mâncare. Astăzi, însă, lucrurile stau un pic altfel. Astăzi, nici n-a apucat bine Itza să se lungească pe iarbă că, dintr-un tufiș cu trandafiri, auzi un plânset slab, întrerupt din când în când de suspine. Curioasă și îngrijorată, Itza se trase mai aproape lângă tufișul de unde se auzea o vocișoară pițigăiată, care aparținea frățiorul ei vitreg, cățelușul Bubi.

Bubi, spre deosebire de Itza, care crescuse de mică într-o familie de oameni iubitori, și-a trăit primii ani din viață într-o curte la țară unde zi de zi a fost bătut, lovit cu pietre, chinuit, de oameni care nu le plăceau animalele. Înfometat și însetat, fără să aibă parte de vreo mângâiere sau o vorbă bună, Bubi își pierdea speranța că într-o zi va putea să alerge, să se joace liber, ca ceilalți căței de vârsta lui. Soarta bună i-a surâs, însă, într-o zi, și, fără să mai dăm alte detalii, Bubi a fost adoptat de familia Itzei unde viața lui s-a transformat, pe neașteptate, dintr-un vis urât într-o poveste magică.

Din când în când, însă, Bubi își aducea aminte de suferința sa și zilele însorite se întunecau sub povara amintirilor bătăilor și chinurilor trăite. Atunci, se retrăgea supărat într-un tufiș unde se lăsa copleșit de acele amintiri și nimic, nici măcar un os fraged și gustos nu-l mai motiva să iasă de-acolo.

În acel tufiș cu pricina l-a găsit Itza, plângând și suspinând trist și disperat.

-         Bubi, te pot ajuta cu ceva? Văd că plângi și că ești taaare supărat. Vrei să vorbim? întrebă Itza.

-         La ce bun? Nu mă poți ajuta cu nimic. Sunt supărat și trist și nefericit...Mi-am adus aminte de ce-am pătimit... tu, nu ai fost niciodată bătută, așa că nu poți să mă înțelegi, răspunse Bubi printre suspine.

-         Într-adevăr, nu am fost niciodată bătută și nici n-am trecut prin ce ai trecut tu, dar un lucru știu sigur....faptul că te gândești mereu la ce s-a întâmplat cu siguranță nu te ajută. Ba, te face să te întristezi și mai mult, așa este? spuse Itza, mângâindu-l pe lăbuță.

-         Da, sunt trist și nefericit, am avut o viață grea... fără mâncare, fără apă, fără prieteni...suspină Bubi.

-         Așa este, nu neg acest lucru....dar poți acum să faci să fie altfel? Dacă plângi și suspini, lucrurile din trecut se schimbă? continuă încrezătoare Itza.

-          Nu, nu se schimbă...și Bubi se opri din plâns.

-         Atunci, are vreun rost să te tot gândești la bătăi și la suferință? Te ajută pe tine în vreun fel sau te face să te simți și mai rău? întrebă Itza.

-         Nici nu mă ajută, nici nu mă simt mai bine....Aș vrea să fiu bucuros ca tine, în fiecare zi...Dar cum? Și Bubi se apropie de prietena sa cu speranță în ochi.

-         Dragul meu prieten, reluă Itza, îți spun un secret. Este un secret despre cum să fii bucuros în fiecare zi.

-         Da,da, spune! strigă Bubi nerăbdător.

-        În primul rând, trebuie să accepți faptul că uneori vor fi și momente de supărare și tristețe în viață, dar că de tine depinde ca să îți recapeți bucuria.

Iată ce trebuie să faci:

1.      Să apreciezi în fiecare zi ce e frumos și bun în viața ta, oricât de mărunt ar fi acel lucru.

2.      Să faci în fiecare zi cel puțin un lucru care îți place.

3.      Să faci în fiecare zi cel puțin un lucru nou, așa vei descoperi mereu ceva interesant.

4.      Să ajuți pe cei care au nevoie de ajutor și să îți arăți recunoștința față de cei care te-au ajutat.

-         Stai să văd dacă am înțeles, spuse Bubi entuziasmat.

Așadar, trebuie să fiu recunoscător pentru lucrurile frumoase și bune din viața mea: cum ar fi grădina asta minunată, faptul că am mâncărică gustoasă în fiecare zi, faptul că am prieteni cu care mă joc sau chiar faptul că o rază de soare îmi încălzește acum burtica!

-         Da, spune, încântată Itza. Mai departe!

-         Apoi, continuă Bubi, trebuie să fac în fiecare zi un lucru care îmi place: astăzi o să mă joc de-a prinsul cozii. Și fără să mai stea pe gânduri, Bubi începu să se învârte cu putere, chiuind în gura mare: acum te prind, codiță, fugi că te prind.

-         Foarte bine, Bubi, ai învățat repede secretul meu, chicoti Itza.

-         Da, da, și asta nu e tot, spuse Bubi gâfâind, oprindu-se din fugăreală. Trebuie să fac în fiecare zi un lucru nou, cum ar fi să mă bălăcesc în piscină, zise Bubi și, fără să mai stea pe gânduri, începu să caute frenetic printre lucrurile sale, colacul albastru.

Itza râse din toată inima și bătu din palme:

-         Bravo, Bubi!

-         Dar nu înainte, continuă Bubi cu emoție în glas, să îți mulțumesc, prietena mea dragă, să îți mulțumesc că mi-ai împărtășit secretul tău.

Acum e secretul tău, spuse Itza veselă că și-a putut ajuta prietenul. Și va trebui să îl împărtășești și tu la rândul tău, celor care au nevoie să îl știe.

Dragi copii, voi ați reținut care e secretul? au întrebat Itza și Bubi în cor.

Cunoaste-ti vocea interioara: te ajuta sau te saboteaza?

Ascultati ceea ce ganditi. 

Discursul nostru interior (ceea ce gandim, opiniile noastre, convingerile noastre despre noi, despre ceilalti sau despre cum ar trebui sa fie viata) este factorul cel mai important care ne influenteaza climatul nostru emotional si modul in care reactionam.

Oamenii interpreteaza realitatea sau isi contruiesc realitatea in functie de gandurile lor. Gandurile, atitudinile noastre, convingerile despre sine, despre ceilalti, despre viata sunt ca un filtru sau ca o pereche de ochelari prin care interpretam tot ce nise intampla. 

Aceasta inseamna doua lucruri: 

1.ca nu evenimentul in sine de afecteaza, ci modul in care il interpretam

si 2. ca, desi nu putem controla tot ce ni se intampla, putem controla reactia noastra fata de ce ni se intampla, prin modul in care gandim.

Stilul nostru de a gandi este, astfel, esential pentru starea noastra de bine. Mai mult, el este cel care sta la baza emotiilor si comportamentelor noastre. 

Iata, intr-un exemplu, cum gandurile ne pot afecta viata.

Am un mic accident cu masina. Imediat ma gandesc ca: iar nu am fost atenta si ca nu sunt in stare de nimic. Acest lucru ma enerveaza si ma face sa ma simt vinovata si ca atare ma demotivez, nu ma mai duc azi la lucru sau poate nu mai vreau sa conduc deloc masina. Altcineva, in aceeasi situatie, poate gandi ca: asta e, a fost un ghinion! Simte o iritare, dar actioneaza constructiv, negociaza cu soferul celalalt in mod amiabil, apoi isi vede mai departe de drum.

Stilul nostu predominant de a gandi este asemeni unor programe mentale care au fost "incarcate" in mintea noastra in copilarie si adolescenta. 
Ele nu reflecta adevarul absolut despre noi sau despre lume, ci doar modul in care persoanele semnificative din viata noastra (familia, prietenii) au inteles si s-au raport la acea realitate. 
De regula, uitam acest lucru si ne comportam si reactionam ca si cum gandurile noastre reflecta adevarul absolut. Este ca si cum am confunda teritoriul (realitatea) cu harta (perceptia noastra asupra realitatii).

Literatura de specialitate face o clasificare intre doua tipuri de ganduri: ganduri functionale, care genereaza emotii pozitive (bucurie) si comportamente constructive, in favoarea noastra si ganduri disfunctionale care genereaza emotii negative si comportamente in defavoarea noastra.

Nu putem spune despre un program mental ca este bun sau rau, ci doar functional (adica ne ajuta sa ne atingem scopurile, sa ne simtim bine) sau disfunctional (interfereaza cu calitatea vietii). Acesta poate fi functional o perioada din viata noastra, apoi sa devina disfunctional, cand mediul nu mai este compatibil cu modul nostru de a gandi.

De regula, suferinta psihica apare atunci cand aceste ganduri incep sa ne aduca mai multe dezavantaje decat avantaje si incet ne deterioreaza viata. O consecinta a acestor ganduri disfunctionale poate fi aparitia unor emotii puternice, intense (precum anxietate, depresie, furie) care ne perturba viata si relatiile cu ceilalti.

Iata un alt exemplu care arata cum diferenta intre cum gandurile disfunctionale si cele functionale ne poate influenta viata.

Situație

(Nu îmi reușește ce mi-am propus)

Gânduri disfuncționale (Întotdeauna așa mi se întâmplă. Sunt o nepricepută. Mereu va fi așa)	Gânduri functionale Câteodată reușesc, câteodată nu. De data aceasta nu am reușit. Dar voi vedea de ce si voi încerca să îmi îmbunătățesc performanța. Știu anumite lucruri, dar poate am nevoie să mai învăț și alte lucruri noi. Sunt o persoană inteligentă, comportamentul meu în situația asta, însă, nu a fost prea potrivit. Faptul că nu am reușit acum, nu înseamnă că nu voi reuși data viitoare. Tot ce trebui să fac este să încerc din nou.
Dispoziție depresivă/anxioasa (tristețe intensă, lipsă de chef, ingrijorari exagerate cu privire la viitor, frica)	Tristețe, iritare, preocupare pentru ce se va intampla
Evitare (Nu am chef să fac nimic. Sunt prea obosit și lipsit de energie să fac ceva. Nu mai fac nimic până când mă simt iar bine. Imi este prea frica sa mai incerc ceva. )	Acțiune (Vreau sa analizez sa vad ce nu mi-a reusit foarte bine, ma informez, invat lucruri noi, imi fac un noun plan de actiune)
Beneficii: Stare de comfort (Nu mă confrunt încă cu problema) Dezavantaje: Problemele raman nerezolvate, nu mai avem incredere in noi, ne izolam si nu mai intram in contact cu lucrurile care ne plac.	Beneficii: Ne confruntam cu problema si avem sansa sa o rezolvam. Increderea in noi creste. Avem sansa sa facem lucruri care ne plac si sa intalnim noi oportunitati de dezvoltare.
Dispozitie depresiva/anxioasa (Ma simt fara chef, fara energie, sunt si mai ingrijorat)	Stari emotionale pozitive Satisfactie personala, recunostinta, bucurie, energie si motivatie
Gânduri disfuncționale  (Nu cred că voi reuși, nu sunt în stare de nimic, sigur voi esua din nou).	Ganduri functionale (Am facut ce mi-am propus. Sunt mandru de mine ca am ajuns la niste rezultate multumitoare. Am descoperit lucruri noi despre mine, data viitoare voi stii cum sa fac si mai bine).

In concluzie, este bine sa ne cunoastem vocea interioara, sa  fim constienti de ce ganduri trec prin mintea noastra in situatii cand ne simtim coplesiti emotional si sa fim dispusi sa corectam aceasta gandire, pentru a trai in continuare o viata echilibrata, plina de sens.

Cum putem face asta?

Va prezint cateva modalitati in postarea viitoare!

Sfaturi pentru o viata implinita...

Cateva din mesajele mele preferate...:)