ELLY. O POVESTE DESPRE CUM SĂ ACCEPȚI PE CEI DIFERIȚI

Elly nu poate, nu poate, nu poaaateee nicicum sa se opreasca din alergat. Cât e ziua de lungă, zdub pe fotoliu, zvrrrr pe canapea, poc-pac pe masă, zbang pe flori și vază, buf pe covor și vruuui, cu tot cu covorul în partea cealaltă a camerei, până la ușă, unde țuști afară....În urma ei, un nor de praf și două mutrițe uimite.

-         - Vai, Itza, ce vor zice oamenii noștri? se plânse cățelușul Bubi. Uite cum arată camera, e....e...dezastru!!! Și îngrijorat, începu să țopăie dintr-un loc în altul, încercând cu botișorul să împingă vaza căzută la loc.

Cățelușa Itza clipi leneș din ochișori și căscă zgomotos.

-        -  Bubi, nu fi supărat, știi cum e Elly, mai jucăușă, așa este ea, e mai mică. Eu nu mi-aș face probleme. Și începu să își lingă tacticos o lăbuță.

Dragi copii, cățelușa despre care vorbesc Bubi și Itza este Elly, mezina familiei, o puiuță găsită când avea doar 5 săptămâni, abandonată lângă autostradă. Atunci Elly era cât un ghemotoc de culoarea cremei de ciocolată cu laptele; era așa de mică încât încăpea toată în pumnul omului ei, dar, de atunci, era plină de energie și jucăușă, încântând pe toți cu poznele și șotiile ei.

Încă de atunci se vedea că Elly era un cățeluș special – se trezea prima și se culca ultima; pe când Itza și Bubi dormeau în timpul zilei, Elly stătea la geam și era foarte atentă la ce se petrece pe stradă; era prima care lătra și singura care se plictisea cel mai repede și își găsea o ocupație în a ronțăi diverse lucruri prin casă: 3 telecomenzi de televizor, 2 canapeluțe pentru căței, canapeaua pentru oameni, nenumărate perne și uneori și covorul.

-    
     - Dar nu e numai asta, spuse Bubi aproape plângând. Așa este zi de zi, nu stă locului o clipă. Nu respectă regulile casei, pare că le știe, apoi, nu le mai știe, e impulsivă, agitată, în continuă mișcare...Nu e atentă la ce îi spun, își distruge mereu jucăriile. Nici nu mai vreau să ies cu ea la plimbare...Mi-e rușine...toți ceilalți căței de pe alee se plâng de ea, o ocolesc,  o cert mereu și îi spun că nu e bine ce face, dar nicio schimbare!

-      Poate ar fi mai bine, spuse Itza gânditoare, măsurându-și cu grijă cuvintele, să nu o certăm toată ziua și să ne supărăm pe ea, ci să o ajutăm. Ce spui, Bubi, vrei să o ajutăm pe Elly să se comporte mai bine? Cred că toți am avea de câștigat din această situație.

-         Da, sunt de acord, chițăi Bubi și își scoase un carnețel în care să noteze planul  de ajutor pentru Elly. Bubi era mai întotdeauna de acord cu Itza, pentru că Itza este o cățelusă foarte înțeleaptă.

-         Păi, zise Itza, în primul rând ar trebui să o ajutăm să își amintească regulile casei...cred că e dificil pentru ea să își amintească ce are voie și ce nu, când are atâta energie...le repetăm împreună cu ea dimineața și seara și... putem să îi aducem aminte de fiecare dată când pare că le-a uitat...dar, fără să o certăm sau să o criticăm.

-         Mai putem să le scriem și să punem afișele în diverse locuri unde Elly se joacă...adăugă Bubi, și pe mine m-ar ajuta acest lucru, câteodată am și eu probleme să mi le amintesc.

-         Iar atunci când și le amintește singură, când face ce trebuie fără să îi spunem, să ne bucurăm și să o lăudăm, completă Itza.

-         Putem să îi dăm și un biscuit! Am eu mai mulți puși deoparte...chițăi Bubi încântat de ideea sa.

-         Da, mâncăm toți un biscuit, spuse Itza, lingându-se pe botic la gândul unui biscuit delicios și crocant. Bubi avea întotdeauna puși deoparte biscuiții cei mai gustoși.

-         Bun, spuse Itza, scuturând din urechi pentru a scăpa de biscuitul imaginar, apoi am putea să ne jucăm în așa fel încât să îi punem în valoare energia și nevoia de mișcare....aruncăm mingiuța și ea aleargă după ea, o lăsăm să ne plimbe cu trăsurica, facem concurs de alergat după păsări...când noi dormim, îi dăm temă să aranjeze jucăriile în coș...

-         Facem un concurs de dans, ea dansează și noi îi dăm note! strigă Bubi vesel că i-a mai venit o idee. Îmi place la nebunie dansul, când eram mai mic mi se spunea Bubi Dansatorul.

-         Poți să dansezi și tu dacă vrei... și dacă Elly se plictisește, trecem la următorul joc, și tot așa...

-         Super! spuse Bubi și își notă ideile planului de ajutor în carnețel.

-         Dar, cel mai important, spuse Itza este să îi arătăm că o iubim și că o acceptăm în familia noastră, așa cum este ea, diferită...Oricum, toți suntem diferiți, eu sunt albă și leneșă, tu ești cu pete și mai sperios, Elly este...

-         Cafenie și uitucă! strigă Bubi.

-         Da!....și fiecare dintre noi ar suferi dacă ar fi respins, certat sau alungat doar pentru faptul că este un pic mai altfel...Încearcă să îți imaginezi cum te-ai simți tu, dacă eu, Itza, aș râde de tine pentru că te sperii din orice.

-         Dar uneori e greu să faci asta...să accepți....șopti Bubi, rușinat de reacția sa. E mai ușor să alungi decât să ajuți. E mai ușor să critici și să râzi decât să spui o vorbă bună sau să te gândești la o soluție. Dar, zise Bubi, scuturându-și codița, chiar dacă e greu, eu vreau să fiu un cățel bun care ajută pe cei care au nevoie! Și care nu îi face pe ceilalți să sufere chiar dacă sunt diferiți.

-         Poate fi mai ușor decât crezi, spuse Itza, Tot ce trebuie să faci este să te gândești mai mult la calitățile lui Elly decât la defectele ei...și să apreciezi cum îți îmbogățește viața. Ia să vedem:

Cine ne apără de câinii mari și mai puțini prietenoși?

-         Elly! strigă Bubi și sări vesel de pe pat!

Cine are curaj și mai cere a doua porție de mâncărică pentru toată lumea? întrebă Itza.

-         Elly! chițăi Bubi și de veselie, făcu o piruetă.

Cine ne face întodeauna să râdem cu ghidușiile ei? Cine împarte cu noi toate jucăriile și gustările?

-         Elly! și Bubi și Itza scuturară din codițe fericți.

-         M-ați strigat? M-ați strigat? sări Elly ca o minge pe covor. Ce bine!! V-ați trezit? Asta înseamnă că ne jucăm!!! Ne jucăm? Haaaai să ne jucăăăm! Haaaaaaaaaaai săăăăă neee juuucăăăăăăăăăm!

-         Da, ne jucăm, râse Itza, dar înainte, vrem să vorbim un pic cu tine. Ne-am gândit la un plan de ajutor!

Va urma :) 

Dragi copii, până când veți afla ce au povesti cățelușii între ei, vă puteți gândi și voi la un plan de ajutor pentru un copil (real sau imaginar) care nu e acceptat în clasa voastră sau în grupul vostru de prieteni, pentru că este diferit. 

Itza, Bubi și Elly sunt curioși să afle ideile voastre!