O metafora interesanta despre lupta noastra zilnica cu
durerea psihologica (frica, anxietatea, depresia, angoasa, suferinta, vina, regret,
disperare) si care sugereaza ca cea mai buna cale de a merge mai departe este sa invtam sa acceptam
durerea psihologica si sa ne detasam de ea.
Imagineaza-ti ca esti soferul unui autobuz, iar acest
autobuz este o metafora pentru viata ta. Pe masura ce conduci autobuzul,
opresti in diferite statii, iar in autobuz urca tot felul de pasageri, unii mai
draguti, altii mai inspaimantatori. Acestia ar fi amintirile tale, senzatiile
tale, emotiile si gandurile tale.
Ti-ar placea sa faci tot posibilul sa scapi de pasagerii
galagiosi si inspaimantatori si sa ramai doac cu cei draguti si politiciosi,
dar, in scurt timp iti dai seama ca, orice ai face, pasagerii cei rai nu pot sa
coboare din autobuz. Esti o fiinta istorica, cu un trecut, un prezent si un
viitor, iar odata ce evenimentele din viata ta s-au intamplat, acestea te-au
marcat, te-au definit si nu mai pot fi sterse cu buretele.
Asa ca incerci sa gasesti tot felul de metode ca sa abordezi
pasagerii inspaimantatori si sa ii faci cat mai invizibili. Poate i-ai trimis
pe ultimele locuri din autobuz si i-ai ignorant pentru o bucata de timp… Sau
poate ca ai incercat sa ii imbraci altfel, sa arate mult mai ingrijit …dar in
scurt timp ti-ai dat seama ca ei sunt tot acolo si ca, ignorati, isi fac de cap
si mai mult…Sau poate ai incercat sa ajungi la un compromis …Pasagerii stau
linistiti si nu te deranjeaza atat timp cat conduci autobuzul in directia in
care doresc ei. SI in timp, ti-ai dat
din nou seama, ca autobuzul nu mai este sub controlul tau, ci al lor si ca
viata ta a devenit o inchisoare..
Sau poate ai incercat sa te lupti cu ei (sa ii privesti dintr-o
lumina noua, sa le arati ca nu iti este frica de ei, ca poti sa conduci in
continuare autobuzul, chiar si in prezenta lor), dar pentru ca lupta asta sa dea
rezultate trebuie sa fie un angajament permanent….Iar ca sa te lupti, trebuie
sa opresti autobuzul si sa iti construiesti intreaga viata in jurul acelor
pasageri, mereu vigilent, mereu gata de lupta.
Ce-ar fi daca ai ramane in continuare in scaunul soferului
si ai conduce in directia in care doresti tu, fara sa mai investesti atatea
resurse in lupta cu acesti pasageri
nedoriti?
Ce-ar fi daca, in loc sa dai atata atentie acestor pasageri,
le-ai accepta pur si simplu prezenta, i-ai observa fara sa ii judeci in vreun
fel, te-ai detasa de ei si ti-ai continua drumul concentrat pe realitatea ta
din prezent?
Acceptarea vietii asa cum este ea , decizia de a-ti tine mintea in
prezent si de a trai o viata plina de valori sunt singurele modalitati
eficienta prin care poti sa iti recastigi locul in autobuz.
Atunci cand urci in atobuz, observi ca pe geamul din fata
este un semn pe care scrie destinatia autobuzului. Pasagerii care intra in
autobuz vor fi dusi la acea destinatie, indiferent de ce dorinte, cerinte au ei
sau cat de urat se comporta cu soferul autobuzului.
Tu conduci autobuzul spre destinatia aleasa de tine si chiar
daca autobuzul freamata cu pasageri inspaimantatori, poti sa te bucuri in
continuare de drum, de peisajul de afara, de experientele calatoriei.
Adaptat dupa Get out of Your Mind and Into Your Life,
The
New Acceptance and Commitment Therapy, Steven Hayes
