O zi pentru ACCEPTARE

Dedica o zi pe saptamana acceptarii…

Iata cateva idei care sa te ajute:

·        Acceptarea lucrurilor asa cum sunt nu inseamna ca trebui sa te resemnezi sau ca nu trebuie sa faci nimic in privinta acelor lucruri.

·        Daca te simti trist, furios, rau, manios, accepta ceea ce simti (nu pretinde ca te simti altfel sau ca nu simti nimic)

·        Acceptand lucrurile asa cum sunt, intelegem mai bine, mai clar in ce moment al vietii ne aflam si ce putem face de-acum incolo.

·        Acceptarea este doar primul pas in procesul schimbarii. Nu putem schimba ceva daca nu acceptam mai intai ca ceva nu functioneaza.

·        Al doilea pas este gasirea unei modalitati de a imbunatati lucrurile (in planul realitatii sau in cel al mintii noastre).

Incearca sa faci asta timp de o zi. Apoi seara, reflecteaza asupra zilei care a trecut. Ai reactionat diferit decat te-ai fi asteptat in anumite situatii? Sunt anumite lucruri care te-au surprins? 

OFERTA PROMOTIONALA

Pachetul PRIMUL PAS se adreseaza persoanelor care doresc sa aduca o schimbare in viata lor. 

Cuprinde 5 sedinte care se pot desfasura in decurs de 2 luni de la achizitionarea pachetului. 

Sedintele sunt individuale, dureaza 50 min si cuprind tematici de optimizare personala, precum: Tehnici de rezolvare de probleme, Dezvoltarea gandirii functionale, Managementul stresului si tehnici de relaxare,  Managementul furiei, Dezvoltarea emotiilor pozitive si Controlul emotiilor. 

Progarmul este personalizat in functie de nevoile si dorintele clientului. Plata pachetului se realizeaza in doua transe: la inceputul si la finalul sedintelor.

Pachetul Primul Pas  (5 sedinte) - 200 lei 
Mai multe detalii la nr. 0755 287 783 sau la email: office@psihologul-meu.com

Ateliere de Art Journaling - O calatorie spre mine prin arta

Art Journaling 

sau dezvoltare personala prin arta

Ne trăim viața și nu avem timp foarte mult să reflectăm asupra ei.

 
Un jurnal vizual (adica un jurnal în care creăm imagini, desene, texte pornind de la exerciții distractive sau mai profunde) ne poate ajuta să răspundem la aceste întrebări, să păstrăm un contact autentic cu noi, cei care ne trăim povestea de viață.

Prin Art Journaling vei învăța cum să iți documentezi vizual experiențele tale de viață, cum să-ți schimbi starea de spirit, cum să te echilibrezi emoțional sau să descoperi perspective noi la situațiile cu care te confrunți.

Astfel, vom intra impreuna in contact cu inconstientul noastru creator, de unde, imbogatiti cu resurse si emotii pozitive ne vom privi pe noi insine si problemele din viata noastra mult mai creativ, mai flexibil, mai detasat.

Un aspect de baza in art journaling - NU conteaza valoarea artistica a ceea ce faceti, ci ceea ce descoperiti si aflati despre voi. Este o experienta personala, nu o experienta artistica, nu aveti nevoie de un talent deosebit la scris sau la desen, ci doar de dorinta sa va cunoasteti mai bine, de curiozitatea de a va exprima folosind noi tipuri de media. 

Atelierele vor explora urmatoarele teme.

Saptamana 1 - Checking In (Cum ma simt acum)  (8 martie ora 10)

Saptamana 2 - AUTOPORTRET (Eul meu prezent si viitor)  (15 martie ora 10)

Saptamana 3 – Spatiul meu interior (Resursele mele) 

Saptamana 4 – Ma accept si ma iubesc asa cum sunt

Saptamana 5 - Impacarea cu un eveniment neplacut din trecut

Saptamana 6 – Ma conectez la prezent. Invat sa ma relaxez (Tensiune/Relaxare)

In cadrul fiecarei activitati, ne vom deconecta de stresul zilnic printr-o tehnica usoara de relaxare, apoi vom explora prin intermediul jurnalelor vizuale temele propuse in cadrul atelierului. La final, vom reflecta, medita asupra lucrurilor aduse la suprafata din inconstientul nostru, le vom integra activ in viata noastra si le vom impartasi, daca dorim,  cu ceilalti.

In plus, la atelier te voi introduce în practica ținerii jurnalelor vizuale (ce este un jurnal vizual, de ce să facem art journaling, ce fel de de materiale putem folosi, care sunt soluțiile pentru a depași blocajele creative). Vom folosi diverse medii de expresie: desen, pictura, colaj, fotografii, scris creativ...explorand si  cautand modul cel mai adecvat pentru a exprima ceea ce simtim.

Ne punem intrebari...si ne lasam surprinsi de raspunsurile care prind contur in fata noastra.

Chestiuni administrative

Fiecare tema va fi abordata intr-o sedinta saptamanala (1 tema/saptamana).

Nu este necesar sa participi la toate atelierele sau in ordinea in care sunt stabilite, intrucat sedintele sunt construite ca fiind de sine statatoare.

Resursele materiale: hartii colorate, culori, instrumente de scris, desenat, taiat, lipit sunt asigurate de mine si intra in costul atelierului.

(Iti sugerez sa iti aduci un caiet in care sa iti placa sa lucrezi :) )

Timp de lucru: 2 ore pe saptamana

Tarif: 1 sedinta/ 50 lei

6 sedinte/ 200 lei (reducere de 30% la plata integrala)

Grupa de lucru: 2-6 persoane

Instructor atelier: Ozana Budau, psiholog, lucrator prin arte combinate, trainer

Locatie: Calea Motilor nr.64, Cluj-Napoca

Inscrierea se face DOAR telefonic sau prin email. Inscrieri la email: psiholog.ozanabudau@gmail.com sau la tel 0746880533

       Tehnica jurnalelor vizuale este specifica paradigmei psihologice umanist-experientiale, in cadrul caruia omul este vazut ca o fiinta unica, plina de valoare, plina de resurse si de un potential pe care poate sa si-l realizeze prin contact cu cat mai multe experiente pozitive de viata.

Art – journaling (sau tehnica jurnalelor vizuale) este un demers de dezvoltare personala care implica utilizarea desenului, picturii, colajului, scrisului creativ pentru autocunoastere, explorarea emotiilor si a gandurilor, pentru relaxare, conectare la resurse, impacarea cu trecutul, echilibrare emotionala.

       Practicate regulat, jurnalele vizuale pot aduce modificari psihice si fizice benefice pe termen lung, precum diminuarea efectelor stresului, o abordare creativa a problemelor de viata, reducerea tensiunii arteriale si cresterea imunitatii.

 

 

 

 

 

CHECKING IN

Ce forma au emotiile tale? 
Cat de colorate sunt gandurile tale? 
Cum se simte la atingere lumea ta interioara?


Va invit sa descoperiti raspunsuri la aceste intrebari in cadrul unui atelier jucaus de art-terapie si decoupage in care vom da viata noua obiectelor aruncate, vom picta si decora, ne vom relaxa si exprima starile interioare prin forme si culori.

Veti lucra cu:

• Obiecte aruncate, vechi, gasite si reciclate cu drag (pietre, bucati de lemn, sticla)
• Instrumente de infrumusetare: culori, pensule, lipici, servetele, flori uscate, material textile, orice altceva mai poate fi lipit
• Tehnici: decoupage, colaj, pictura pe lemn sau pe sticla, conectare la emotii.

Arta, relaxare, dezvoltare personala si reciclare - FOUR IN ONE!

_____________________________________________________________________________________________

Asa a inceput povestea acestui minunat atelier care a avut loc in ultima duminica de iunie, sub umbre de nuc si cires, in curtea galeriei Oranjerie. 

Scaldati cand de lumina blanda de soare timid de vara, cand de stropi racorosi de ploaie, ne-am relaxat, am lucrat si ne-am trait in mod constient emotiile.

Exercitiul principal utilizat a fost unul foarte drag mie - o tehnica de baza, de altfel, in art terapie - CHECKING IN prin care ne-am deconectat de incarcatura emotionala a trecutului si prezentului in favoarea clipei prezente, pline de savoare, ciripit de pasari si jucause ca o explozie de culori.

Si iata ce a iesit!

Azi ma simt alunecoasa si roz...am sclipiri de sticla delicata si aroma frageda de lemn tanar...
In capul meu danseaza in hora galbenul cu verdele de iarba arsa de soare...S
unt proaspata si transparenta ca o dimineata racoroasa de iulie...
Voi cum sunteti?

Sursa fotografii: https://www.facebook.com/Oranjerie

Cum sa ne iubim mai mult si sa ne criticam mai putin I

                                                                                    inspirat de invataturile lui Louise Hay, spiritual coach

Nu trebuie sa intelegeti, sa acceptati sau sa va placa toate ideile care sunt prezentate aici. Daca va atrage o singura idee si simtiti ca, punand-o in practica, calitatea vietii voastre se imbunatateste, acest text si-at atins tinta.

Totul incepe de la iubirea de sine.

Lipsa de iubire de sine, lipsa de valorizare, de aprobare a propriei persoane pot deveni o vulnerabilitate psihologica generala ale carei consecinte se pot manifesta, mai devreme sau mai tarziu, in toate aspectele vietii voastre.

Iubirea de sine sub toate formele ei: acceptare de sine neconditionata, toleranta fata de sine, apreciere si aprobare neconditionata, incurajari si cuvinte de lauda fata de propria persoana, un discurs interior incurajator -  este cea mai de pret strategie/arma pe care o avem la dispozitie pentru a ne proteja de solicitarile si stresul zilnic.

Iubirea de sine este coloana vertebrala a sistemului nostru imunitar, este punctul de plecare care poate face orice lucru posibil.

Si totusi iubirea de sine este unul dintre cele mai dificile lucruri din viata noastra. Sigur iti vine in minte intrebarea: cine poate, zilnic, sa se uite dimineata in oglinda, direct in ochii sai si sa isi declare o dragoste neconditionata? Cine poate sa isi spuna ca: orice cei ai face azi, oricum te-ai comporta, oricum te-a simti, eu tot te iubesc si sunt aici langa tine sa te sprijin, exact cum si o mama isi sprijina si isi iubeste copilul.

E mult mai simplu sa spunem:

Sunt o persoana demna de a fi iubita doar daca reusesc sa il fac pe celalalt fericit…sau doar daca familia mea me apreciaza….Sunt o persoana valoroasa doar daca munca mea este mereu laudata…sau doar daca nu fac nicio greseala…sau doar daca imi ating toate scopurile propuse. Ma pot accepta pe mine insami, ma pot iubi sau ma pot aprecia doar daca am un corp slab si arat extraordinar sau doar daca ma place o anumita persoana. Nu merit sa fiui iubita decat daca ma comport asa cum cred ceilalti ca ar trebui…

Pare aproape imposibil, de nerealizat si in discordanta cu viata noastra zilnica.

Gandeste-te, insa, la acest lucru: toti am venit in aceasta lume ca niste finite perfecte, capabile sa se iubeasca total neconditionat.

Uita-te la un bebelus sau adu-ti aminte de un bebelus din familia ta. Poti spune ca aceasta fiinta nu este perfecta? Poti sa afirmi ca bebelusul este demn de iubit doar daca se comporta asa cum vrea mama lui? Poti sa te gandesti ca acest bebelus este o fiinta valoroasa doar daca mananca tot sau daca nu face pipi in pat? Merita acest bebelus sa fie apreciat de famila lui doar daca nu plange noaptea? Cat de absurd ar fi daca cei din familie ar gandi asa?

Uita-te apoi la un copil, cat de zgomotos rade sau plange, cat de dezinvolt se joaca sau pune intrebari, cat de curios exploreaza lumea si cu ce mare placere isi foloseste sau isi descopera propriul corp. Crezi ca acest copil isi uraste corpul sau isi spune ca: sunt prea gras sau am pielea prea alba, ceilalti copii nu se vor juca cu mine. Sau crezi ca se gandeste ca: azi am plans prea tare atunci cand m-am lovit, ar trebui sa ma simt vinovat sau sa imi fie rusine pentru nu m-am comportat cum trebuie.

Toti am fost asa, increzatori in corpul si in mintea noastra, netematori sa intrebam sau sa exploram, bucurosi si liberi sa ne exprimam emotiile si dorintele, puternici si plini de iubire fata de noi si fata de ceilalti. Mai mult, suntem toti fiinte valoroase si apte sa fie iubite prin simplul fapt ca ne-am nascut. Nu trebuie sa ne castigam iubirea sau sa luptam pentru valoarea noastra, pe acestea le avem deje prin simplul fapt ca suntem oameni.

Sa te iubesti pe sine este o decizie. Inseamna sa iti constientizezi gandurile toxice, cele in defavoarea ta, prin care te pui la pamant si te autosabotezi poate mai bine decat ar face oricine altcineva din jurul tau. Iar apoi sa le pui constient sub semnul indoielii si ulterior sa iei o decizie.

Te comporti fata de tine ca si cum ai fi dusmanul tau cel mai rau sau ca si cum ai fi prietenul tau cel mai bun?

Daca decizi sa fii prietenul tau atunci comporta-te ca atare. Ce ai spune prietenului tau cel mai bun atunci cand are o problema? Gandeste-te si spune-ti aceleasi lucruri si tie. Acorda-ti aceeasi toleranta, adreseaza-ti incurajari si laude, fii bland cu tine atunci cand lucrurile nu ies cum vrei tu…

De ce sa iti traiesti viata raportandu-te la un standard dublu, foarte critic cu tine insuti si uneori sau deloc critic cu ceilalti? O voce critica iti scoate in evidenta doar ce ai gresit, te acuza ca persoana, confundand comportamentul tau cu persoana ta, transformand o nereusita dintr-un moment specific din viata ta intr-o nereusita generala. Deodata, nu ai facut o data ceva bine, ci toata viata ta nu ai facut nimic bine…si lucrurile, pe nesimtite, pot degenera in ura de sine, in dezgust fata de sine, in directia: Nu merit sa fiu iubit, sunt o persoana fara valoare.

Vom explora in articolul urmator cateva modalitati prin care putem sa ne redefinim iubirea fata de noi si ceilalti, pentru a putea duce o viata cat mai implinita, echilibrata si abundenta in momente de fericire.

Ma iubesc si ma accept asa cum sunt - Merita acest efort?

Deseori in cadrul sedintelor de terapie sau de dezvoltare personala, psihologul atrage atentia clientului asupra importantei acceptarii si impacarii cu trecutul, a situatiei prezente sau a acceptarii neconditionate a propriei persoane sau a celorlalti, ca etapa esentiala in procesul de schimbare.
   
Pentru unii oameni, acceptarea poate avea conotatii negative, implicand infrangerea, renuntarea, esecul de a face fata dificultatilor vietii, letargie, pasivitate. Adevarata acceptare, totusi, este un lucru total diferit. Nu inseamna sa accepti pasiv orice situatie in care esti implicat si sa nu faci nimic in aceasta privinta. Nici nu inseamna sa nu-ti mai faci planuri, sa nu intreprinzi actiuni pozitive sau sa nu mai inveti nimic. 

Acceptarea este intelepciunea simpla, dar profunda, ce consta in a te supune mai degraba decat a te opune cursului vietii. A accepta momentul prezent neconditionat si fara rezerve este actiunea de a renunta la orice rezistenta interna fata de ceea ce este. 

Sa luam urmatoarea situatie. 

Ma trezesc de dimineata si vad ca afara ninge. Zapada s-a depus masiv, masinile sunt acoperite cu zapada, drumul este inghetat. Estimez ca dezapezirea masinii imi va lua vreo 30 de minute in plus fata de timpul dedicat, in mod obsinuit, pregatirii pentru o noua zi de munca.

Pot sa opun rezistenta acestei realitati, adica sa ma gândesc ca ce bine ar fi fost daca nu ningea azi sau sa imi aduc aminte cat de bine a fost ieri, cand inca era cald si astfel, sa ma enervez ca afara este iarna sau sa fiu furioasa ca pierd atât de mult timp curatându-mi masina. Discrepanta intre ceea ce gândesc si ceea ce se intampla in realitate imi produce sentimente de frustrare si de furie, iar reactia mea pentru a rezolva situatia respectiva provine din furie si frustare.

Sau pot sa accept situatia asa cum este ea: afara este iarna, iarna este normal sa ninga si ca masina sa fie inzapezita. Gandurile mele reflecta realitatea, iar acceptarea situatiei imi elimina orice conflict interior. Reactia mea pentru a rezolva situatia respectiva provine, de data aceasta, dintr-o stare de calm si liniste interioara.

Rezistenta interna inseamna a spune „nu” la ceea ce exista, prin critica si negativism emotional. Aceasta devine extrem de pronuntata mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, când lucrurile nu se intampla asa cum dorim noi sau in ritmul in care dorim, adica atunci când exista un decalaj intre cererile sau asteptarile rigide ale mintii si ceea ce se intampla sau exista in realitate. Discrepanta intre expectantele noastre si situatia din realitate este cea care ne creeaza durerea si suferinta. 

Acelasi mecanism are loc si in cazul in care ne raportam la trecut, la propria persoana sau la ceilalti.

Nimeni din trecutul meu nu a fost corect cu mine. imi doresc ca acel lucru sa nu se fi intamplat. Trebuia sa am o alta viata. Sunt grasa, mi-ar fi placut sa fiu mai slaba. Lucrez intr-un mediu care nu imi place, mi-ar fi placut sa lucrez in alta parte. Am 30 de ani si nu am realizat foarte multe lucruri pana acum. Ar fi trebuit sa am deja o casa, masina si sa fiu casatorita. Partenerul meu de viata nu imi acorda suficienta atentie, este prea ocupat cu profesia lui. Mi-as dori sa iesim mai mult timp impreuna.

In exemplele de mai sus, prin gandurile noastre, opunem rezistenta unui trecut care nu mai poate fi schimbat; starii noastre prezente modului de a fi in prezent al celuilalt.

Proiectam in viitor modul in care ne-ar placea sa fie situatia noastra si a celuilalt, exprimand in acelasi timp nemultumirea, furia pe care o traim fata de noi si ceilalti in clipa prezenta sau fata de trecutul nostru. 

Acceptand, insa, trecutul, acceptandu-ne pe noi insine, cu bune si cu rele, acceptand neconditionat pe ceilalti ne aliniem modul de a gandi la ceea ce este in realitate. 

Nu mai dorim ceea ce nu avem, ci dorim ceea ce avem.
Prapastia dintre cum ar trebui sa fie lucrurile si cum sunt in realitate a disparut, iar acceptarea starii prezente este eliberatoare si ne da un sentiment de liniste si pace interioara.

Acceptarea nu inseamna, insa, pasivitate sau resemnare. Nu inseamna ca, in planul actiunii, nu puteti intreprinde nimic pentru a schimba situatia in care va aflati.

Acceptati clipa prezenta si realitatea ei, apoi treceti la actiune si faceti tot ce puteti pentru a o schimba. Diferenta rezida in faptul ca, de data aceasta, reactiile si actiunile dumneavoastra nu  mai provin dintr-o stare de furie, disperare sau frica, ci dintr-o stare de calm, de liniste si de impacare.

A accepta inseamna sa permitem prezentului sa existe. Recunoscând si acceptând faptele si situatiile din prezent, dobandim un anumit grad de eliberare in raport cu ele si cu emotiile negative.

Astfel, suntem liberi sa actionam pentru a ne atinge scopurile.

Exercitiul zidului transparent – vizualizarea acceptarii

Atunci când o situatie va produce disconfort psihic, o alternativa la identificarea gândurilor care declanseaza emotii disfunctionale si dezbaterea acestora, este exercitiul zidului transparent. Acest exercitiu poate fi considerat o vizualizare a starii de acceptare descrisa in paginile anterioare.

Alarma de la masina, copii care tipa, blocajul in trafic, un caine care face galagie…ne intalnim zilnic cu aceste situatii si, de multe ori, reactionam cu furie, enervare sau iritare. Stam acasa, confortabil in pat si brusc se aude sunetul ascutit al unei alarme auto din strada. Brusc ne creste iritarea. 

De data aceasta, in loc sa indentificam si sa combatem gândul irational care va declanseaza acea stare de iritare (de ex. La orele prânzului toata lumea trebuie sa pastreze lnistea), o sa va rog sa va imaginati urmatorul lucru:

Simtiti ca deveniti transparent ca si cum nu mai aveti soliditatea corpului material. Permiteti-i zgomotului sa treaca pur si simplu prin d-voastra, ca si cum ati fi o perdea de apa.  in loc sa construiti in dvs. un zid de rezistenta, care sa fie constant si dureros lovit de lucruri „ce nu ar trebui sa se intâmple”, lasati totul sa treaca prin dvs.Puteti sa exersati la inceput cu lucruri minore, lipsite de importante (cineva face zgomot, sunteti prins in trafic, etc).
Apoi puteti sa aplicati aceasta tehnica in gestionarea relatiilor cu ceilalti.

De exemplu, cineva va spune ceva intr-un mod nepoliticos sau cu intentia de a va rani. in loc sa reactionati furios, sa atacati persoana respectiva, sau sa nu spuneti nimic, iar pe urma sa va autoblamati, lasati cuvintele sau gesturile sa treaca prin dvs. Imaginati-va ca sunteti ca o perdea de apa sau ca un zid transparent in care se dizolva toate lucrurile, gandurile care va fac sa va simtiti rau. Nu opuneti nicio rezistenta. Imaginati-va ca nu ar mai fi nimeni acolo care sa se simta ranit. 

Puteti, apoi, sa ii spuneti acelei persoane ce anume v-a deranjat in comportamentul ei, daca asta alegeti sa faceti sau sa nu ii spuneti nimic si sa va vedeti mai departe de treaba dumneavoastra. DAR, de data aceasta, reactia d-voastra provine dintr-o stare de liniste interioara si nu este consecinta unei enervari, frustrari sau disperari.

Nimeni din exterior nu mai are puterea de a va controla starea interioara. 
Dvs. sunteti singurul care detineti controlul asupra ceea ce simtiti.

Invat sa ma iubesc!

Sa ne iubim asa cum suntem este poate unul dintre cele mai dificile lucruri din viata noastra. 

E mult mai simplu sa ne vorbim de rau, sa ne criticam, sa ne certam pentru ceea ce nu am reusit sa facem, pentru greseli si imperfectiuni, decat sa ne privim cu intelegere si cu dragoste.

Totusi, de la cuvintele - Ma accept asa cum sunt, ma iubesc neconditionat (la fel cum o mama isi iubeste copiii) indiferent de cat de frumos, de capabil, de inteligent sunt - INCEPE, insa TOTUL. Iubirea de sine, acceptarea si aprobarea de sine sunt bazele sanatatii mentale.

Daca imi spun zilnic ca sunt un ratat, ca nimeni nu ma iubeste, ca ma urasc sau ca sunt lipsit de valoare, in cele din urma ma voi comporta si voi face acele lucruri care sa imi confirme ceea ce gandesc despre mine. Si, fara sa imi dau seama, intru intr-un cerc vicios in care furia, teama, vinovatia traite ma blocheaza si mai mult in acel mod disfunctional de a fi.  
Ceea ce gandesc despre mine devine REALITATEA MEA.

Putem sa alegem, insa, sa gandim altfel despre noi, sa gandim in favoarea noastra. Nu putem controla toate lucrurile din viata noastra, dar putem controla modul in care ne raportam la ele, modul in care gandim. Decizia este a noastra. Noi avem puterea sa ne alegem gandurile.

Atunci, de ce sa FIM DUSMANII NOSTRI cand putem sa fim PRIETENII NOSTRI? DE CE SA NE CHINUIM cu ganduri critice la adresa noastra, de ce sa ne autosabatam?

Critica negativa ne ne ajuta cu nimic, nu ne arata cum sa iesim din situatia respectiva, doar ne schilodeste sufletele, ne face sa ne simtim rau si paralizati, incapabili sa actionam. In schimb, o atitudine plina de iubire fata de propria persoana ne creeaza un climat emotional pozitiv in care putem sa fim creativi, sa gasim solutii la problemele noastre, sa ne dezvoltam.

Decide azi sa nu mai dai crezare vocii critice interioare.  Mergi in fata unei oglinzi in fiecare dimineata, priveste-te in ochi si spuneti cu dragoste: Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

Chiar si atunci cand faci un lucru gresit sau cineva s-a suparat pe tine, spune STOP gandirii negative despre tine si afirma-ti cu dragoste: Chiar si acum, cand am gresit, ma iubesc si ma accept asa cum sunt! 

Repeta aceasta afirmatie de-a lungul zilei, transform-o in mantra ta personala. Repet-o de zeci de ori, de sute de ori! Oricum gandesti sute de ganduri negative despre tine, ai nevoie sa iti arati si cat de mult te iubesti!!!

Iar atunci cand un gand negativ iti vine in minte, de genul: Cum sa ma iubesc, nu vezi cat de prost sunt? sau nu vezi cat de gras si lenes sunt?

Spune-i acestui gand, cu blandete: Multumesc petru parerea ta, dar decid sa cred altceva. Nu ma ajuti cu nimic, doar ma tii blocat in trecut. Aleg sa cred alteva despre mine. 

Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.