Itza și bolovanul magic. O poveste terapeutică despre rămas bun

 
 

-Vai, ce drum lung și întortocheat, spune Bubi, scuturând frenetic din coadă, ca și cum ar fi alungat o insectă bâzâitoare și enervantă.

-Ba mie îmi place, așa de taaaare îmi place, țipă vesel Elly, țopâind dintr-o parte în alta, așa mă bucur că ai avut ideea asta minunaaaată, să facem o excursie....Bubi, ai luat în rucsăcel biscuiții?

Bubi clătină afirmativ din cap și se uită la Itza, care, de când plecaseră la drum, mai că nu spusese niciun cuvânt.

Era o zi caldă de vară, soarele strălucea orbitor deasupra lor și le încălzea plăcut blănițele.

Itza trase aer adânc în piept și parcă încercând să rețină cât mai multîn  botișor mireasma florilor și a ierbii verzi și grase de sub lăbuțele lor.

Era duminică dimineață, iar cățelusii Itza, Bubi și Elly s-au hotărât să plece într-o excursie....ce spune eu excursie, mai mult într- aventură pentru că Itza le-a propus ca, de data asta, să meargă pe un traseu nou, necunoscut pentru ei.

-Oare n-o să ne rătăcim? chițăi ușor Bubi. Merseseră deja de o oră și demult, curtea lor nu se mai vedea în depărtare.

-Nici vorbă! Nici vorbă! Cu un așa nas, nu putem să ratăm calea de întoarcere! Și Elly adulmecă zgomotos aerul, înălțându-și impunător capul. Iar dacă ne rătăcim, atunci ne vom face culcuș într-o scorbură, iar eu o să vă păzesc de fiare și balauri!

-Mai bine aruncam niște firmituri de biscuiți în urmă....șopti Bubi și mai îngrijorat.

Itza chicoti amuzată de vorbele prietenilor ei.

-E normal să fii un pic neliniștit, Bubi, atunci când te pornești la un drum nou, necunoscut și e bine, pentru siguranța ta, să îți iei niște ajutoare...ceva în plus față de nas, draga mea Ellly. Cum ar fi... o hartă...și Itza le arătă prietenilor ei drumul desenat pe o bucată de hârtie....de aici am pornit....aici suntem acum ......și aici vreau să ajungem.

-Aproape am ajuns, țipă Elly încântată. Și făcu 3 salturi uriașe și....

-Văd deja, văd deja...un gard!?! Și Elly începu să alerge mirată, în stânga și dreapta de-alungul unui gard-zid lung, lung care se întindea până hăt departe, cât vedeai cu ochii.

-Aici este capatul drumului? întrebă Bubi, scărpinându-se uimit în cap.

-Aici este capătul acestui drum, spune Itza și ca să trecem dincolo de gard, de unde începe un alt drum, trebuie să găsim un bolovan.

-Un bolovan? Ce fel de bolovan? întrebă Elly țopăind de colo-colo.

-Un bolovan mare, greu, care astupă o gaură în gard....Dacă îl găsim și îl dăm la o parte....

-L-am văzut, l-am văzut!, țipă Elly încântată, sărind în aer, ca un titirez! Haideți după mine!

Și cei trei cățeluși o luară la fugă în direcția indicată de Elly.

-Iată-l....E......foarte.....greu......spuse Elly împingându-l cu boticul Oare cum să-l dăm la o parte?

-E un bolovan magic, spuse Itza. Se va da singur la o parte dacă răspundem  la o întrebare.

-Wow! Un joc! Îmi plac la nebunie jocurile noi! chicoti Elly.

-Și dacă nu răspundem corect? întrebă Bubi temător.

-Vom vedea, spuse Itza cu calm. Și Itza atinse de trei ori cu lăbuța creasta bolovanului.

Nici nu făcu bine aceasta, că o voce groasă, zgrumțuroasă se auzi din interiorul pietrei.

-De ce ești tu aici pe pe acest pământ?

-Hmmm....adică, ce rost am eu aici? care este scopul meu? scutură din codiță Bubi.

-Da....da....răspunse Itza...și se așeză gânditoare pe iarbă.

-Păi, zise Elly...Eu cred că sunt aici să mănânc cât mai multe oase, să alerg și să stau la soare, să îmi fac prieteni și să mă joc cu ei, să mă bucur în fiecare zi de tot ce se întâmplă în viața mea de cățeluș.

Bolovanul rămase neclintit.

-E rândul meu, spuse Bubi...Eu cred că rostul meu este să înțeleg că viața nu este întotdeauna plină doar de lucruri plăcute...și că atunci când apare un necaz, întotdeauna se poate găsi și o soluție și o cale de salvare...trebuie doar să nu ne pierdem speranța.

Bolovanul rămase neclintit.

-Oare răspunsurile noastre sunt greșite?...întrebă întristat Bubi.

-Nu, deloc! răspune Itza...sunt niște răspunsuri foarte bune, cred doar că mai lipsește ceva....Eu cred că rostul meu este să fac lucrurile care îmi plac și să mă bucur de viață.... să găsesc soluții atunci când viața nu mai este la fel de veselă....și, cred că mai sunt aici pentru a-i ajuta pe ceilalți să-și amintească despre aceste lucruri... atunci când, din diverse motive, par că au uitat.

Bolovanul se trase deoparte încet și zgomots și spărtura din gard apăru în fața cățelușilor.

-Bravo, Itza!!!! Aireușit! Să trecem să vedem ce este dincolo....

-Împreună am reușit, e drept! spuse Itza, dar drumul vostru se oprește aici.

Doar un singur cățeluș are voie să treacă dincolo....și a venit momentul, în povestea vieții mele, să mă

duc singură pe acest drum!

-Și noi? strigară Bubi și Elly în cor. Ce vom face fără tine?

-Știu că sunteți triști din cauza despărițirii noastre, și eu sunt tristă, dar așa este viața, unele lucruri se întâmplă indiferent dacă ne plac sau nu...fiți triști, supărați, puteți chiar și să plângeți, dar nu uitați să sărbătoriți momentele noastre frumoase  împreună. Atâtea clipe vesele, atâtea zile fericite! Nu aș schimba nimic niciun moment pentru nimic în lume!

-Ne vom mai vedea vreodată? chițăiră întristați Buby și Elly.

-Dar sunt mereu cu voi! Și Itza îi îmbrățisă cu drag! Atunci când aveți nevoie de mine, sunt în amintirea voastră și în visele voastre, iar, undeva, la capătul unui alt drum, ne vom întâlni și ne vom juca și bucura ca înainte. Și nu uitați! În fiecare gest de bunătate și de ajutor față de altcineva care are nevoie, eu voi fi alături de voi!

Itza trecu prin spărtura din gard, iar bolovanul magic reveni la loc. Cățelușii au privit cum se îndepărtează până când Itza nu mai era decât un punct negru mic, mic cât un fir de praf.

-Hai acasă Elly, oftă Bubi și cățelușii au început să caute drumul de întoarcere.

Zilele treceau și parcă nimic nu mai era la fel în grădina lor. Nimeni nu se mai juca ca înainte, nimeni nu mai râdea din toată inima ca înainte, nici Elly nu mai țopăia la fel de zglobiu ca înainte. Tuturor le era dor de Itza și îi simțeau lipsa.

Sfaturile acesteia rămăseseră însă mintea și inima prietenilor ei care, încet, încet  au descoperit că supărarea lor era mai ușoară atunci când ajutau pe cineva. În plus, o dată pe săptămână, Elly și Bubi se întâlneau și jucau jocurile preferate ale Itzei, iar apoi, seara, depănau amintiri de verile trecute când se distrau toți trei.

În timp, focul supărării se consumă și flacăra care ardea înaltă în primele zile, deveni un foc mic, mocnit, o tristețe care rămânea undeva ascunsă în inimioarele cățelușilor, alături de dragostea care o aveau pentru prietena lor.

-Itza, ce bine că ne-am cunoscut, zâmbeau Elly și Bubi în somn!

Sarbatori Fericite!

Timp pentru Sine/ Time for Self

Art-Therapy Exercises for Self

December is one of my favorite months of the year and a wonderful opportunity to take a break, step back and tune in to my inner self.  

The first month of winter can always be a good time for joy, renewal, and self-exploring. Here are three art-therapy exercises that I love to do at the end of the year, as an opportunity to reconnect to my true Self, see who I am right now, where I’ve been and how far I’ve come, and, finally, rediscover myself more creatively, through art.

1. Self as Journey

This is a Self-Portrait exercise that helps me explore my previous life experiences and how have they made who I am right now.

Materials:

Self as Journey is a collage activity so I use magazine pictures and words that catch my eyes, internet print outs, old books, wrapping paper, even my own photographs. I also bring into play glue sticks, any type of drawing paper, markers, pens and pencils, and stamps.

Procedure:

Quiet down, close your eyes and think about your present year and the experiences that have stayed with you. Ask yourself: how have these experiences changed you or enriched you. What wisdom have they brought into your life, what lessons have you learned? Take a few breathes and try to picture yourself in your mind’s eye as you are today, older but richer and wiser.

Open your eyes play your favorite music to get your creative juices going and start working on your self-portrait. 

When you’re done, you can give a title to your art-work.

2. Mail Art to Self

It’s never too late to give yourself a pat on your back, to tell yourself how proud you are of your achievements or even give you a wake-up call.

Stop and take a break!

You are brave, or you did fine!

Love and accept yourself exactly as you are!

This is the Mail Art to Self exercise and it’s your chance to be your best friend and lovingly tell you the things that you really need to know or hear.

You would need for this exercise a blank postcard or recycled cardboard that you can cut out in the shape of a postcard, post card stamps and any kind of drawing material.

Let your mind wander and as you prepare your drawing materials and ask yourself: What do I need to hear right now? What would my best friend tell me? What do I need to change? What do I need to do to be a better person?

Listen to your mind answering to you as you would listen to a loving friend. Then, start working on your postcard; add color and text until the message has come through. Send the postcard to yourself, then take some time to look at it and reflect on the message that you have sent to yourself.

3. Joyful Self

This is a self-care exercise that creates a visual memento of the things that bring you joy in your life.  It also reminds you that there is a time for work, but also a time for fun.

You can break this activity into two sessions.

At first, think about the things that make you happy. Choose an activity and do it. Then, come back to your art materials and create an art-piece that expresses how you felt when doing that thing.

You can use mixed media such as: drawing paper, pastels, watercolor crayons or oils. You can also add photos that you’ve taken during that activity. Once you have finished your art-work, you can frame it and display it in your room, as a a reminder of yourself having fun.

Take your time to do these self-care exercises, but remember, it’s not the finished product that is important, but the journey that gets you there.  

Have fun, enjoy yourself, and be open to where these exercises might take you.

Evaluare psihologica pentru incadrare in grad de handicap - copii si adulti

Cabinetul ofera serviciul de evaluare psihologica clinica a copilului si a adultului cu dizabilitati in vederea incadrarii intr-un grad de handicap, in conformitate cu prevederile Ordinului nr.1985/1305/5805/2016 emis de MMFPSPV, MS, MENCS, Ordinul MMFPS nr. 2.298/2012 privind aprobarea Procedurii-cadru de evaluare a persoanelor adulte in vederea incadrarii in grad si tip de handicap.

Evaluarea psihologica se face cu teste avizate, validate stiintific.

Teste/probe disponibile:

• CAS++ (Baterie de teste pentru  evaluare psihologica, evaluare cognitiv-emotionala, evaluarea personalitatii, evaluare clinica)
• PDSQ (Chestionar pentru screening clinic si psihodiagnostic – tulburari psihice adulti)
• CERQ (Chestionar pe identificarea stilului de coping cognitiv-emotional)
• RAVEN STANDARD SI COLOR (Probe pentru evaluarea nivelului de inteligenta – IQ)
• ECI 3 (Chestionar pentru screening clinic si psihodiagnostic – tulburari psihice copii)
• NEPSY (Baterie de probe pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a copilului)
• PORTAGE (Scale pentru evaluare nivelului de dezvoltare a copilului)
  

Raportul de evaluare psihologica / Fisa de Evaluare Psihologica (Anexa 8 din Ordinul nr.1985/1305/5805/2016) este marcata cu timbru profesional emis de Colegiul Psihologilor din Romania si se elibereaza in termen de 3 zile lucratoare de la data evaluarii, dupa scorarea si interpretarea rezultatelor.

La sedinta de evaluare parintii copiilor si adultii sunt rugati sa se prezinte cu urmatoarele documente:

• Copie dupa certificatul de nastere al copilului/ copie dupa buletinul adultului
• Certificatul A5 emis de medicul specialist/ scrisoare medicala cu diagnostic de la medicul specialist
• Alte documente: evaluari psihologice anterioare, diagnostice anterioare si certificate anterioare de incadrare in grad de handicap.

VALORILE - BUSOLA UNEI VIETI CU SENS

De multe ori, in cadrul sedintelor de consiliere, ajungem sa discutam despre valorile personale, spre surprinderea clientului, care nu vede, cel putin la inceput, ce legatura exista intre anxietea, depresia sa, sau crizele sale de cuplu si valorile sale. 

Nedumerirea este legitima, mai ales ca aparitia problemelor psihice sau a crizelor existentiale are o legatura (uneori invizibila) cu absenta valorilor in viata de zi de zi

Cat de mult esti constient de valorile tale si cat de mult le traiesti autentic, constient in viata ta?

Raspunsul la aceasta intrebare este punctul zero al al unei vieti implinite si pline de sens, indiferent de problemele cu care te intalnesti zilnic.

Imagineaza-ti ca viata ta este un teritoriu necunoscut (in general, asa si este) si, ca sa te deplasezi prin acel teritoriu, nu ai la tine decat o busola care iti arata directia. Nu stii unde esti, ce se va intampla dupa colt, asadar nu ai harta, dar poate ai o idee unde vrei sa fie destinatia finala…In acest caz, busola te apoate ajuta sa iti pastrezi directia, indiferent de ce intalnesti in cale.

Aceasta busola este o expresie a valorilor tale, a lucrurilor esentiale din viata ta, care te fac fericit si care iti fac viata plina de sens. 

Hai sa vedem, insa, mai exact, cum te pot ajuta valorile tale…

•       Iti reamintesc cine esti si ce fel de persoana vrei sa devii, te ajuta sa fii sincer si autentic cu tine insuti
•      Iti reamintesc ce este cu adevarat important in viata ta si te motiveaza sa obtii acele lucruri
•      Te ajuta sa iti formulezi scopuri pline de sens si sa faci activitati care dau sens vietii tale
•       Te ajuta sa iti clarifici ce tip de relatie vrei sa ai cu persoana iubita sau persoanele dragi din viata ta,  cum sa te comporti in relatii si ce sa accepti sau nu de la ceilalti
•       Te sustin si te motiveaza atunci cand vrei sa repari anumite lucruri care nu iti plac la tine sau       cand vrei sa schimbi sau sa imbunatatesti ceva in viata ta.

Valorile te ghideaza de-alungul vietii, te ajuta sa mergi pe drumul cel bun si sa regasesti drumul, in cazul in care te-ai ratacit.

Cum descoperi care sunt valorile tale?

Ia o foaie de hartie si in partea stanga trece activitatile zilnice cele mai importante, carora le-ai acorda prioritate si timp, in ultimele 3 zile.

In partea dreapta, fa un top 10 al principalelor valori din viata ta. Taie, apoi, 5 din acele valori, apoi inca 2, astfel incat sa ai in fata ta cele mai importante 3 valori din viata ta, cele fara de care nu ai putea trai.

Analizeaza, apoi, modul in care acele valori se reflecta in activitatile tale zilnice.

Ce ai descoperti despre tine?

Care sunt valorile tale de baza?

Cum iti traiesti valorile tale zilnic si care sunt modalitatile prin care ai putea sa le traiesti mult mai intens, zi de zi?

Atentie! 

Comportamentele noastre ar trebui sa fie ghidate de valorile noastre. Cu cat este mai mare discrepanta intre ceea ce valorizam si ceea ce spunem sau facem zilnic (pentru o perioada lunga de timp) cu atat nemultumirile, frustrarile, conflictele interioare se vor amplifica si vor declansa “crize” existentiale, care vor trebui rezolvate mai devreme sau mai tarziu.

Un cadou altfel de Sarbatori - experienta relaxarii profunde!

Abilitatea de a te relaxa este una dintre cele mai puternice arme pe care le detii impotriva stresului, bolilor psihice si fizice.Este ca si cum ti-ai construi un zid de aparare in spatele caruia ii dai ragaz mintii tale sa se odihneasca, sa se linisteasca, sa se deconecteze de problemele si grijile zilnice si sa se conecteze la clipa prezenta si la resursele infinite de care dispune ea si corpul tau.  

Ce poate fi mai placut la! final de an decat sa iti oferi o experienta noua si un moment de relaxare???!!

In perioada 5 decembrie - 31 ianuarie, la pretul promotional de 40 lei, va puteti destinde in cadrul unei sedinte de relaxare prin tehnici validate stiintific!

Durata sedintei - 60 de min

Efecte:

• diminuarea efectelor stresului
• energizare si incarcare cu resurse
• intarirea sistemului imunitar 

Tehnici utilizate: Imagerie ghidata, Training autogen Schultz, Mindfulness

Oferta este valabila pana la data de 31 ianuarie 2018.
PROGRAMARI LA  0770 178 441

Scopul vieţii este o viaţă cu scop. Robert Byrne

Ma bucur ca ai accesat aceasta pagina. Astfel, avem posibilitatea sa ne cunoastem si, eventual, sa colaboram pentru ca tu sa obtii ceea ce iti doresti acum de la viata.

Fie ca ai stari de anxietate, depresive sau duci o viata plina de stres, fie ca vrei sa-ti descoperi resursele personale, potentialul creator si valorile, sa inveti sa te relaxezi, sa previi si sa ameliorezi bolile psihice si fizice sau sa iti umpli viata cu iubire fata de ceilalti si de sine, eu sunt aici sa te ascult, sa te asist si sa te ajut.

Abordarea mea porneste de la trei principii simple:
1. Nu evenimentele in sine ne fac tristi sau fericiti, ci atitudinea noastra fata de ele, modul in care le interpretam.
2. Nu putem controla mereu ce ni se intampla, dar putem controla reactia noastra fata de ce ni se intampla.
3. Intotdeauna avem posibilitatea sa alegem intre:

o    A rezolva problema

o    A ne schimba atitudinea fata de problema

o    A accepta problema si a ne orienta spre o viata plina de valori.

Toti suntem "programati" mental sa vedem lumea, pe ceilalti si pe noi intr-un anumit fel. Unii suntem mai flexibili sau mai rigizi in gandire, altii mai centrati pe prezent, spre trecut sau spre viitor. Aceste moduri de a fi nu sunt, insa, decat niste "programe" care, daca ne limiteaza sau ne creeaza suferinta, pot fi schimbate.

Daca azi e momentul in care vrei sa schimbi ceva in viata ta, poti afla mai multe detalii despre mine AICI  si poti vedea cum te pot ajuta AICI si AICI.

Servicii de psihologie in Floresti, Cluj

SERVICII DE PSIHOLOGIE IN FLORESTI, CLUJ

CABINET DE PSIHOLOGIE ACREDITAT DE COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA

• EVALUARE PSIHOLOGICA
• CONSILIERE PSIHOLOGICA
• PSIHOTERAPIE SISTEMICA PENTRU FAMILIE SI CUPLU
• CONSILIERE SCOLARA SI EDUCATIONALA
• CONSILIERE PENTRU ORIENTARE IN CARIERA
• TERAPIE PRIN ARTA/TEATRU
• DEZVOTLARE PERSONALA

DIN 4 DECEMBRIE, PE EROILOR 260, FLORESTI, CLUJ

KEEP CALM, WE ARE OPENING SOON!

CABINETUL SE REDESCHIDE ÎNTR-O LOCAȚIE NOUĂ ÎN FLOREȘTI, JUD. CLUJ, ÎNCEPÂND CU DATA DE 4 DECEMBRIE 2017

ÎN CURÂND DETALII DESPRE LOCAȚIE!

Itza ne învață jocuri: Jocul de-a prăjitura

-         Așa facem, pleoscăi Elly și își șterse botișorul de firmituri.

Itza, Bubi și Elly stăteau hopa pe terasă în grădină și ronțăiau fericiți câte un biscuit crocant și delicios. Cățelușii tocmai povestiseră despre planul lor de ajutor pentru Elly și erau bucuroși că aceasta era de acord cu ideile lor și nerăbdătoare să le pună în practică. Ba mai mult, găsiseră și un nume pentru planul lor - Jocul Comportamentului bun – aveau de gând să îl joace toți, iar la final de zi, urmau să desemneze câștigătorul – cățelușul care a respectact cele mai multe reguli și s-a comportat frumos. Bineînțeles, premiul era un biscuit crocant și gustos.

-         Sunt foarte fericită că v-ați gândit să mă ajutați...spuse Elly, îmbrățișându-i cu putere pe cei doi cățeluși.....și că v-ați gândit la toate ideile astea frumoase....nici nu știți cât de rău mă simțeam de fiecare dată când vă supăram, ce rău îmi părea, ce singură mă simțeam...și de câte ori mă mă duceam în tufișul ăla să plâng....

Și Elly le arătă un tufiș cu iarba bătucită, semn că cineva zăcuse de nenumărate ori acolo, plângând și suspinând în tăcere.

Bubi țopăi de câteva ori în jurul tufișului și se scărpină nedumerit în cap.

-         Hmmm....nu știam că îți ește așa de greu...păreai așa de veselă și de distrată. Iartă-mă, te rog, dacă te-am făcut să suferi și mai mult, spuse Bubi, scuturând drăgăstos din codiță.

-         Nu îmi propun să mă comport așa, adăugă Elly, dar de multe ori simt că nu pot să mă controlez,...am atâta energie în mine...care de-abia așteatptă să dea pe-afară!!! și zicând asta Elly făcu trei tumbe și o pirueta. Dar acum, cu ajutorul vostru am speranța că lucrurile se vor schimba în bine!

-         Daaa, zise Itza, strângând ultimele firmituri de biscuit de pe jos. Va fi ca un pact, ca o înțelegere. Noi te ajutăm, te susținem, te sprijiinim , iar tu faci tot posibilul să respecți planul de ajutor.

Cei trei cățeluși și-au întins lăbuțele și și-au promis să își respecte cuvântul dat.

-         Mmmmmm, foarte bun biscuitul tău, Buby, pleoscăi Itza. De-abia aștept ca Elly să îl primească pe următorul...și pe următorul....și pe următorul....

Itza, dragi copii, este o cățeluță înțeleaptă, dar foarte pofticioasă și dornică să primească cât mai mulți biscuiți. Preferații ei sunt biscutiții cu ciocolată!

-         Dar, până atunci, continuă Itza, haideți să profităm de ziua asta minunată și să ne întindem la soare.

Zis și făcut! Cei trei cățeluși porniră agale prin grădină și după ce și-a găsit fiecare locul potrivit, s-au întins cât erau de lungi pe caldarâmul încălzit.

-         Și ca să nu vă plicitisiți, spuse Itza, vă propun un joc! Un joc pe care îl puteți face cu ochii închiși, oricând stați întinși la soare. Se numește Jocul de-a prăjitura și ne va ajuta să ne relaxăm și să ne bucurăm de ziua asta frumoasă de vacanță.

Dragi copii, puteți să jucați și voi jocul Itzei, tot ce trebuie să faceți este să închideți ochii și să ascultați ce vă spune Itza.

-         Bubi! Elly! Închideți ochii și vă imaginați că în fața voastră se află prăjitura voastră preferată.

-         YUUUUM! chicoti Bubi, îmi place la nebunie jocul tău!

-         Vă apropiați boticul de prăjitură și trageți aer adânc în piept, ca și cum ați vrea să o mirosiți!

-         Vai de mine! Nu mai pot de poftă! strigă și Elly

-         Trageți aer adânc în piept, continuă Itza.... țineți aerul câteva clipe.... apoi dați aerul afară pe guriță. O dată.... încă o dată...... și încă o dată! Priviți, apoi, atenți prăjitura îndeaproape și observați cum arată...dacă e mică... sau mare... dacă e colorată....dacă are cremă de ciocolată.... de frișcă...sau de caramel....observați, apoi, cum miroase prăjitura....poate că miroase a nuci... a lămâie.... a vanilie..... sau a ciocolată....și când simțiți că nu mai puteți de poftă, mușcați din prăjitură, dar nu înghițiți! spuse Itza, ci pleoscăiți! - Elly și Bubi pleoscăiră amândoi, în același timp, zgomotos -  și, observați dacă prăjitura e pufoasă... sau crocantă... dacă e dulce...sau ușor acrișoară.....dacă are aromă de fructe.... de iaurt.... sau un gust delicios de ciocolată...

-         E de ciocolată! strigă Bubi, pot să o mânânc acum toată?

-         Da, chițăi Itza, puteți să savurați în liniște prăjitura....sau să o puneți deoparte, să mai aveți și mâine o bucată.

-         Vai de mine, Itza, zise Elly, ștergându-și balele, la ce poftă mi-ai făcut, cum s-o pun deoparte? Și Elly începu să pleoscăie zgomotos și să mânânce prăjitura imaginară.

-         Sunt curioasă, dragii mei prieteni, spune Itza, scoțînd dintr-un tufiș, mai multe cartoane și creioase de colorat, după ce terminați jocul, să îmi arătați și mie cum arăta prăjitura voastră.

Dragi copii, prăjitura voastră oare cum arată?

ELLY. O POVESTE DESPRE CUM SĂ ACCEPȚI PE CEI DIFERIȚI

Elly nu poate, nu poate, nu poaaateee nicicum sa se opreasca din alergat. Cât e ziua de lungă, zdub pe fotoliu, zvrrrr pe canapea, poc-pac pe masă, zbang pe flori și vază, buf pe covor și vruuui, cu tot cu covorul în partea cealaltă a camerei, până la ușă, unde țuști afară....În urma ei, un nor de praf și două mutrițe uimite.

-         - Vai, Itza, ce vor zice oamenii noștri? se plânse cățelușul Bubi. Uite cum arată camera, e....e...dezastru!!! Și îngrijorat, începu să țopăie dintr-un loc în altul, încercând cu botișorul să împingă vaza căzută la loc.

Cățelușa Itza clipi leneș din ochișori și căscă zgomotos.

-        -  Bubi, nu fi supărat, știi cum e Elly, mai jucăușă, așa este ea, e mai mică. Eu nu mi-aș face probleme. Și începu să își lingă tacticos o lăbuță.

Dragi copii, cățelușa despre care vorbesc Bubi și Itza este Elly, mezina familiei, o puiuță găsită când avea doar 5 săptămâni, abandonată lângă autostradă. Atunci Elly era cât un ghemotoc de culoarea cremei de ciocolată cu laptele; era așa de mică încât încăpea toată în pumnul omului ei, dar, de atunci, era plină de energie și jucăușă, încântând pe toți cu poznele și șotiile ei.

Încă de atunci se vedea că Elly era un cățeluș special – se trezea prima și se culca ultima; pe când Itza și Bubi dormeau în timpul zilei, Elly stătea la geam și era foarte atentă la ce se petrece pe stradă; era prima care lătra și singura care se plictisea cel mai repede și își găsea o ocupație în a ronțăi diverse lucruri prin casă: 3 telecomenzi de televizor, 2 canapeluțe pentru căței, canapeaua pentru oameni, nenumărate perne și uneori și covorul.

-    
     - Dar nu e numai asta, spuse Bubi aproape plângând. Așa este zi de zi, nu stă locului o clipă. Nu respectă regulile casei, pare că le știe, apoi, nu le mai știe, e impulsivă, agitată, în continuă mișcare...Nu e atentă la ce îi spun, își distruge mereu jucăriile. Nici nu mai vreau să ies cu ea la plimbare...Mi-e rușine...toți ceilalți căței de pe alee se plâng de ea, o ocolesc,  o cert mereu și îi spun că nu e bine ce face, dar nicio schimbare!

-      Poate ar fi mai bine, spuse Itza gânditoare, măsurându-și cu grijă cuvintele, să nu o certăm toată ziua și să ne supărăm pe ea, ci să o ajutăm. Ce spui, Bubi, vrei să o ajutăm pe Elly să se comporte mai bine? Cred că toți am avea de câștigat din această situație.

-         Da, sunt de acord, chițăi Bubi și își scoase un carnețel în care să noteze planul  de ajutor pentru Elly. Bubi era mai întotdeauna de acord cu Itza, pentru că Itza este o cățelusă foarte înțeleaptă.

-         Păi, zise Itza, în primul rând ar trebui să o ajutăm să își amintească regulile casei...cred că e dificil pentru ea să își amintească ce are voie și ce nu, când are atâta energie...le repetăm împreună cu ea dimineața și seara și... putem să îi aducem aminte de fiecare dată când pare că le-a uitat...dar, fără să o certăm sau să o criticăm.

-         Mai putem să le scriem și să punem afișele în diverse locuri unde Elly se joacă...adăugă Bubi, și pe mine m-ar ajuta acest lucru, câteodată am și eu probleme să mi le amintesc.

-         Iar atunci când și le amintește singură, când face ce trebuie fără să îi spunem, să ne bucurăm și să o lăudăm, completă Itza.

-         Putem să îi dăm și un biscuit! Am eu mai mulți puși deoparte...chițăi Bubi încântat de ideea sa.

-         Da, mâncăm toți un biscuit, spuse Itza, lingându-se pe botic la gândul unui biscuit delicios și crocant. Bubi avea întotdeauna puși deoparte biscuiții cei mai gustoși.

-         Bun, spuse Itza, scuturând din urechi pentru a scăpa de biscuitul imaginar, apoi am putea să ne jucăm în așa fel încât să îi punem în valoare energia și nevoia de mișcare....aruncăm mingiuța și ea aleargă după ea, o lăsăm să ne plimbe cu trăsurica, facem concurs de alergat după păsări...când noi dormim, îi dăm temă să aranjeze jucăriile în coș...

-         Facem un concurs de dans, ea dansează și noi îi dăm note! strigă Bubi vesel că i-a mai venit o idee. Îmi place la nebunie dansul, când eram mai mic mi se spunea Bubi Dansatorul.

-         Poți să dansezi și tu dacă vrei... și dacă Elly se plictisește, trecem la următorul joc, și tot așa...

-         Super! spuse Bubi și își notă ideile planului de ajutor în carnețel.

-         Dar, cel mai important, spuse Itza este să îi arătăm că o iubim și că o acceptăm în familia noastră, așa cum este ea, diferită...Oricum, toți suntem diferiți, eu sunt albă și leneșă, tu ești cu pete și mai sperios, Elly este...

-         Cafenie și uitucă! strigă Bubi.

-         Da!....și fiecare dintre noi ar suferi dacă ar fi respins, certat sau alungat doar pentru faptul că este un pic mai altfel...Încearcă să îți imaginezi cum te-ai simți tu, dacă eu, Itza, aș râde de tine pentru că te sperii din orice.

-         Dar uneori e greu să faci asta...să accepți....șopti Bubi, rușinat de reacția sa. E mai ușor să alungi decât să ajuți. E mai ușor să critici și să râzi decât să spui o vorbă bună sau să te gândești la o soluție. Dar, zise Bubi, scuturându-și codița, chiar dacă e greu, eu vreau să fiu un cățel bun care ajută pe cei care au nevoie! Și care nu îi face pe ceilalți să sufere chiar dacă sunt diferiți.

-         Poate fi mai ușor decât crezi, spuse Itza, Tot ce trebuie să faci este să te gândești mai mult la calitățile lui Elly decât la defectele ei...și să apreciezi cum îți îmbogățește viața. Ia să vedem:

Cine ne apără de câinii mari și mai puțini prietenoși?

-         Elly! strigă Bubi și sări vesel de pe pat!

Cine are curaj și mai cere a doua porție de mâncărică pentru toată lumea? întrebă Itza.

-         Elly! chițăi Bubi și de veselie, făcu o piruetă.

Cine ne face întodeauna să râdem cu ghidușiile ei? Cine împarte cu noi toate jucăriile și gustările?

-         Elly! și Bubi și Itza scuturară din codițe fericți.

-         M-ați strigat? M-ați strigat? sări Elly ca o minge pe covor. Ce bine!! V-ați trezit? Asta înseamnă că ne jucăm!!! Ne jucăm? Haaaai să ne jucăăăm! Haaaaaaaaaaai săăăăă neee juuucăăăăăăăăăm!

-         Da, ne jucăm, râse Itza, dar înainte, vrem să vorbim un pic cu tine. Ne-am gândit la un plan de ajutor!

Va urma :) 

Dragi copii, până când veți afla ce au povesti cățelușii între ei, vă puteți gândi și voi la un plan de ajutor pentru un copil (real sau imaginar) care nu e acceptat în clasa voastră sau în grupul vostru de prieteni, pentru că este diferit. 

Itza, Bubi și Elly sunt curioși să afle ideile voastre!