Divortul
sau sau separarea parintilor poate sa fie un eveniment stresant, suparator pentru
copii, la orice varsta.
Ca
parinte, poti urma niste pasi pentru a transforma intreaga experienta intr-un proces
mai putin dureros pentru copii.
De
exemplu, reasigurari pemanente ca il iubesti si ca ceea ce s-a intamplat nu are
legatura cu el sau mai mult timp sa ii asculti problemele si sa ii acorzi atentie
ar putea sa ajute la crearea unei atmosferi mai putin tensionate, timp in care
copilul se adapteaza treptat la noua situatie.
Divortul
sau separarea este un timp al tranzitiei si al schimbarii, deci un timp cand veti
intampina impreuna anumite dificultati, dar sta in puterea ta sa il ajuti pe
copilul tau sa faca fata cat mai bine acestor schimbari.
Cum ii spun copilului ca divortez sau ca ma separ de
tatal/mama lui
- In primul rand spune-i adevarul, scurt si concis,
pe un ton prietenos.
Cel mai bine este sa puteti discuta
deschis cu copilul si sa ii transmiteti, intr-un mesaj exprimat la nivelul
varstei lui, ca il veti iubi si dvs si tatal la fel de mult in continuare,
ca veti ramane amandoi parintii lui si ca veti cauta sa faceti astfel incat
despartirea sa il afecteze cat mai putin.
De exemplu: De acum tu o sa
petreci mai mult timp cu mami, tati va dormi mai putin acasa, va dormi la
bunica, matusa, la un prieten, dar te vei intalni cu el pentru ca tati te
iubeste foarte mult, la fel ca si mami.
Sau: Tati va locui/va dormi in alta
parte de-acum incolo ca sa nu se mai certe asa de mult cu mami, dar si mami si
tati te iubesc la fel de mult.
Mami si tati sunt fericiti
impreuna, dar ca sa fie si mai fericiti sis a se inteleaga si mai bine, trebuie
sa doarma in case separate.
- Indiferent de ce ii spui, spune-i ca il iubesti.
Comunica-i copilului
ca dragostea pentru el nu s-a schimbat si ca veti fi in continuare acolo pentru
a avea grija de el, pentru a-i asigura tot ce are nevoie.
Repetati acest lucru
cat de des posibil pentru ca, in general, copilul (indiferent de motivele pe
care le intelege in mod rational) se va simti abandonat de parintele care
pleaca. Afirmarea iubirii neconditionate il ajuta, astfel, sa isi gestioneze
mai bine teama de a nu fi abandonat.
- Spuneti
copilului doar ce trebuie sa stie, fara sa intrati in prea multe detalii. De obicei, copiii de varsta mica nu au nevoie de prea multe amanunte,
pe cand copiii mai mari au nevoie de o explicatie logica pentru motivul
despartii. E important sa oferiti un motiv pentru ca altfel, copiii vor
trai o stare de confuzie, de incertitudine si vor incerca sa umple golul
cu scenarii in care ei ar putea sa isi assume vina pentru ce s-a
intamplat.
- Spune-i
ce se va schimba si ce nu. Copilul trebuie
sa stie ca anumite lucruri vor ramane stabile si ca alte lucruri vor fi o
nouate pentru el, dar ca tu si partenerul controlati situatia si stiti ce
aveti de facut.
De exemplu: Tu vei
ramana aici cu mami, iar tata va dormi in alta casa, dar va veni sa va jucati
impreuna in fiecare sambata.
Din nou, nu intra
foarte mult in detalii, o cantitate prea mare de informatie il va coplesi pe
copil. Daca are intrebari, raspunde-i scurt si la obiect.
5. Ofera-i reasigurari
ca nu este el de vina de cate ori este nevoie.
De multe ori copiii se simt
vinovati pentru despartirea parintilor, este important sa il faceti sa
inteleaga si acest lucru, ca nu este de vina. Si puteti sa faceti aceasta,
repetandu-i ca el nu are nimic de-aface cu situatia voastra de cate ori este
nevoie.
E foarte important sa aveti aceasta discutie cu copilul
doar cand sunteti sigur 100% ca va despartiti, in nici un caz inainte ca
lucrurile sa fie clare intre voi si e bine (daca se poate) sa aveti stabilita o
strategie comuna in legatura cu programul de vizite si modul in care urmeaza sa
colaborati pentru binele copilului.
Cum il ajut pe copilul
meu sa faca fata divortului
In primul rand, trebuie sa accepti faptul ca va fi nevoie de
timp - cel putin cateva luni - pentru ca cel mic sa se poata obisnui cu noua
situatie si poate si mai mult timp pana cand o va accepta, din punct de vedere
emotional.
Apoi, cel mai bun
lucru pe care poti sa il faci este sa il incurajezi sa exprime ceea ce simte.
1. Ce simti?
Ajuta-l sa isi gaseasca
cuvintele. In cazul copiilor mici, urmariti jocurile lor pentru ca, de multe
ori, joaca de-a ceva reprezinta pentru ei un mod de a-si exprima in siguranta
trairile. In cazul copiilor mai mari intrebari-i cum se simt, daca sunt
suparati, tristi, furiosi.
2. Este firesc sa te simti
trist!
Valideaza ceea ce simte.
De exemplu: Vad ca esti trist. Inteleg ca esti suparat. Si eu sunt
trist si suparat. Este firesc sa te simti asa! Stiu ca ai impresia ca suferinta
este foarte mare, dar te asigur ca o sa
treci peste asta.
E important sa faci
acest lucru pentru ca este un mod simplu de a-i spune ca ceea ce simte este
normal. Chiar daca nu reusiti sa rezolvati problema sau sa transformati tristetea
in bucurie, arati copilului ca il intelegi si ii oferi un spatiu sigur in care
sa isi exprime trairile emotionale.
3. Ce pot sa fac pentru tine? Cum sa te ajut? Vei putea face lucruri minore, precum sa te joci cu el sau sa il lasi sa sune pe parintele care a plecat. Chiar daca nu puteti rezolva concret situatia, te va simti aproape de el.
4. Clarifica si
asigura-l ca divortul nu este vina lui. Asigura-l ca il iubesti. Fii rabdator
cu el, pana cand va intelege.
Cel
mai mare dar pe care il putem oferi copiilor nostri este iubirea noastra
neconditionata. Astfel, va invata sa se iubeasca si sa se accepte asa cum este,
va avea incredere in el, va sti ca este o fiinta valoroasa indiferent de cat ce
comportamente are.
Spune-i ca:
Amandoi
parintii sau tu vor/vei fi langa el si il vor iubi.
Ca
tu esti in regula si ca orice s-ar intampla, va veti descurca impreuna.
5. Ofera-i stabilitate, consecventa, rutina
Un
program stabil, reguli consecvente ii ofera copilului un sentiment de
stabilitate, de liniste, siguranta. Copiii se
simt mai in siguranta atunci cand stiu ce li se cere, ce au de facut, care sunt
consecintele lucrurilor pe care le fac, cand mediul este predictibil. Nu va
rasfatati copilul pentru ca astfel sa va simtiti mai putin vinovata de ceea ce
s-a intamplat. Lipsa regulilor si rasfatul excesiv pericliteaza capacitatea de
adaptare a copilui la situatia stresanta, nu il lasa sa se confrunte cu ea si
sa o depaseasca.
De
exemplul, chiar si atunci cand un partener lipseste, faptul ca stiu ca dupa ce vin
de la gradinita, vor manca, vor dormi, pe urma se vor juca ii face sa se simta mult
mai linisititi si in siguranta.
6. Ai
grija de tine!
Nu
iti asuma vina pentru ceea ce s-a intamplat. Este dreptul tau sa ai o relatie
de cuplu in care sa te simti bine, linisita, implinita. Adu-ti aminte ca, in cazul in care ramaneai impreuna cu partenerul, tensiunile si conflictele din familie ar fi putut face mult mai rau copiilor decat efectele unui divort. Ati decis ce era mai bine pentru tine si pentru familia voastra, asuma-ti aceasta decizie si mergi mai departez!
Atunci cand te simti
bine, esti echilibrata emotional, esti linistita, implicit esti mult mai prezenta in viata
copiior si poti sa fii mult mai autentic aproape de ei.
Asadar, pe scurt, ce pot face:
- Pastreaza
programul, rutinele sau construieste cu copilul altele noi
- Reasigura
copilul de dragostea ta necondtitionata (prin cuvinte si gesturi)
- Petrece mai mult timp cu
copilul (stabileste un timp special de joaca cu copilul)
- Arata-i ca intelegi ceea ce
simte, asculta-l cu atentie si arata-i ca esti langa el
- Reasigura copilul ca nu
este responsabil de divort si ca vei fi langa el pentru a-l ajuta atunci cand
are nevoie
Divortul
este un eveniment singular, dar procesul de adaptare la divort are nevoie de
timp pentru a se intampla.
Un
mod eficient prin care poti sa petreci timp cu copilul si sa discutati in acelasi
timp despre ceea ce simte in legatura cu divortul este sa cititi impreuna
cateva povesti terapeutice scrise pe intelesul copiilor care trateaza aceasta
tema.
Mai
mult, poti sa scrii chiar tu povestea pornind de la personajele preferate ale
copilului, in care sa arati cum un personaj asemanator copilului trece printr-o
situatie asemanatoare, se simte confuz, suparat, ingrijorat si primeste ajutor
din partea unui personaj miraculos care ii ofera raspuns la toate intrebarile sale.
Aceasta este o modalitate indirecta prin care puteti sa comunicati cu copilul
intr-un context care ii este familiar (contextul povestii) si sigur pentru a-si
exprima emotiile. Mai puteti incuraja copilul sa exprime ceea ce simte,
folosindu-va de teatru de papusi sau de tehnici de art-terapie. Un desen al
familiei va fi intotdeauna un punct de plecare pentru o discutie cu un copil
mic.
Nu va fi un
proces usor, dar daca sunt intelesi, ajutati sa se exprime, ascultati de
persoanele importante din viata lor, copiii dovedesc ca au suficiente resurse
sa faca fata unei astfel de schimbari majore din viata lor.
