Cum sa imi ajut copilul sa faca fata unui divort

Divortul sau sau separarea parintilor poate sa fie un eveniment stresant, suparator pentru copii, la orice varsta.

Ca parinte, poti urma niste pasi pentru a transforma intreaga experienta intr-un proces mai putin dureros pentru copii.

De exemplu, reasigurari pemanente ca il iubesti si ca ceea ce s-a intamplat nu are legatura cu el sau mai mult timp sa ii asculti problemele si sa ii acorzi atentie ar putea sa ajute la crearea unei atmosferi mai putin tensionate, timp in care copilul se adapteaza treptat la noua situatie.

 Divortul sau separarea este un timp al tranzitiei si al schimbarii, deci un timp cand veti intampina impreuna anumite dificultati, dar sta in puterea ta sa il ajuti pe copilul tau sa faca fata cat mai bine acestor schimbari.

Cum ii spun copilului ca divortez sau ca ma separ de tatal/mama lui

1. In primul rand spune-i adevarul, scurt si concis, pe un ton prietenos.

Cel mai bine este sa puteti discuta deschis cu copilul si sa ii transmiteti, intr-un mesaj exprimat la nivelul varstei lui, ca il veti iubi si dvs si tatal la fel de mult in continuare, ca veti ramane amandoi parintii lui si ca veti cauta sa faceti astfel incat despartirea sa il afecteze cat mai putin.

De exemplu: De acum tu o sa petreci mai mult timp cu mami, tati va dormi mai putin acasa, va dormi la bunica, matusa, la un prieten, dar te vei intalni cu el pentru ca tati te iubeste foarte mult, la fel ca si mami.

Sau: Tati va locui/va dormi in alta parte de-acum incolo ca sa nu se mai certe asa de mult cu mami, dar si mami si tati te iubesc la fel de mult.

Mami si tati sunt fericiti impreuna, dar ca sa fie si mai fericiti sis a se inteleaga si mai bine, trebuie sa doarma in case separate.

2. Indiferent de ce ii spui, spune-i ca il iubesti.

Comunica-i copilului ca dragostea pentru el nu s-a schimbat si ca veti fi in continuare acolo pentru a avea grija de el, pentru a-i asigura tot ce are nevoie.

Repetati acest lucru cat de des posibil pentru ca, in general, copilul (indiferent de motivele pe care le intelege in mod rational) se va simti abandonat de parintele care pleaca. Afirmarea iubirii neconditionate il ajuta, astfel, sa isi gestioneze mai bine teama de a nu fi abandonat.

3. Spuneti copilului doar ce trebuie sa stie, fara sa intrati in prea multe detalii. De obicei, copiii de varsta mica nu au nevoie de prea multe amanunte, pe cand copiii mai mari au nevoie de o explicatie logica pentru motivul despartii. E important sa oferiti un motiv pentru ca altfel, copiii vor trai o stare de confuzie, de incertitudine si vor incerca sa umple golul cu scenarii in care ei ar putea sa isi assume vina pentru ce s-a intamplat.
4. Spune-i ce se va schimba si ce nu. Copilul trebuie sa stie ca anumite lucruri vor ramane stabile si ca alte lucruri vor fi o nouate pentru el, dar ca tu si partenerul controlati situatia si stiti ce aveti de facut.

 De exemplu: Tu vei ramana aici cu mami, iar tata va dormi in alta casa, dar va veni sa va jucati impreuna in fiecare sambata.

Din nou, nu intra foarte mult in detalii, o cantitate prea mare de informatie il va coplesi pe copil. Daca are intrebari, raspunde-i scurt si la obiect.

5.      Ofera-i reasigurari ca nu este el de vina de cate ori este nevoie.

De multe ori copiii se simt vinovati pentru despartirea parintilor, este important sa il faceti sa inteleaga si acest lucru, ca nu este de vina. Si puteti sa faceti aceasta, repetandu-i ca el nu are nimic de-aface cu situatia voastra de cate ori este nevoie.

E foarte important sa aveti aceasta discutie cu copilul doar cand sunteti sigur 100% ca va despartiti, in nici un caz inainte ca lucrurile sa fie clare intre voi si e bine (daca se poate) sa aveti stabilita o strategie comuna in legatura cu programul de vizite si modul in care urmeaza sa colaborati pentru binele copilului.

Cum il ajut pe copilul meu sa faca fata divortului

In primul rand, trebuie sa accepti faptul ca va fi nevoie de timp - cel putin cateva luni - pentru ca cel mic sa se poata obisnui cu noua situatie si poate si mai mult timp pana cand o va accepta, din punct de vedere emotional.

Apoi, cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa il incurajezi sa exprime ceea ce simte.

1. Ce simti?

Ajuta-l sa isi gaseasca cuvintele. In cazul copiilor mici, urmariti jocurile lor pentru ca, de multe ori, joaca de-a ceva reprezinta pentru ei un mod de a-si exprima in siguranta trairile. In cazul copiilor mai mari intrebari-i cum se simt, daca sunt suparati, tristi, furiosi.

2. Este firesc sa te simti trist!

Valideaza ceea ce simte.  

De exemplu: Vad ca esti trist. Inteleg ca esti suparat. Si eu sunt trist si suparat. Este firesc sa te simti asa! Stiu ca ai impresia ca suferinta este foarte mare, dar te asigur  ca o sa treci peste asta.

E important sa faci acest lucru pentru ca este un mod simplu de a-i spune ca ceea ce simte este normal. Chiar daca nu reusiti sa rezolvati problema sau sa transformati tristetea in bucurie, arati copilului ca il intelegi si ii oferi un spatiu sigur in care sa isi exprime trairile emotionale.

3. Ce pot sa fac pentru tine? Cum sa te ajut? Vei putea face lucruri minore, precum sa te joci cu el sau sa il lasi sa sune pe parintele care a plecat. Chiar daca nu puteti rezolva concret situatia, te va simti aproape de el.

4. Clarifica si asigura-l ca divortul nu este vina lui. Asigura-l ca il iubesti. Fii rabdator cu el, pana cand va intelege.

Cel mai mare dar pe care il putem oferi copiilor nostri este iubirea noastra neconditionata. Astfel, va invata sa se iubeasca si sa se accepte asa cum este, va avea incredere in el, va sti ca este o fiinta valoroasa indiferent de cat ce comportamente are.

Spune-i ca:

Amandoi parintii sau tu vor/vei fi langa el si il vor iubi.

Ca tu esti in regula si ca orice s-ar intampla, va veti descurca impreuna.

5. Ofera-i stabilitate, consecventa, rutina

Un program stabil, reguli consecvente ii ofera copilului un sentiment de stabilitate, de liniste, siguranta. Copiii se simt mai in siguranta atunci cand stiu ce li se cere, ce au de facut, care sunt consecintele lucrurilor pe care le fac, cand mediul este predictibil. Nu va rasfatati copilul pentru ca astfel sa va simtiti mai putin vinovata de ceea ce s-a intamplat. Lipsa regulilor si rasfatul excesiv pericliteaza capacitatea de adaptare a copilui la situatia stresanta, nu il lasa sa se confrunte cu ea si sa o depaseasca.

De exemplul, chiar si atunci cand un partener lipseste, faptul ca stiu ca dupa ce vin de la gradinita, vor manca, vor dormi, pe urma se vor juca ii face sa se simta mult mai linisititi si in siguranta.

6. Ai grija de tine!

Nu iti asuma vina pentru ceea ce s-a intamplat. Este dreptul tau sa ai o relatie de cuplu in care sa te simti bine, linisita, implinita. Adu-ti aminte ca, in cazul in care ramaneai impreuna cu partenerul, tensiunile si conflictele din familie ar fi putut face mult mai rau copiilor decat efectele unui divort. Ati decis ce era mai bine pentru tine si pentru familia voastra, asuma-ti aceasta decizie si mergi mai departez!

Atunci cand te simti bine, esti echilibrata emotional, esti linistita,  implicit esti mult mai prezenta in viata copiior si poti sa fii mult mai autentic aproape de ei.

Asadar, pe scurt, ce pot face:

• Pastreaza programul, rutinele sau construieste cu copilul altele noi
• Reasigura copilul de dragostea ta necondtitionata (prin cuvinte si gesturi)
•  Petrece mai mult timp cu copilul (stabileste un timp special de joaca cu copilul)
• Arata-i ca intelegi ceea ce simte, asculta-l cu atentie si arata-i ca esti langa el
•  Reasigura copilul ca nu este responsabil de divort si ca vei fi langa el pentru a-l ajuta atunci cand are nevoie 

Divortul este un eveniment singular, dar procesul de adaptare la divort are nevoie de timp pentru a se intampla.

Un mod eficient prin care poti sa petreci timp cu copilul si sa discutati in acelasi timp despre ceea ce simte in legatura cu divortul este sa cititi impreuna cateva povesti terapeutice scrise pe intelesul copiilor care trateaza aceasta tema.

Mai mult, poti sa scrii chiar tu povestea pornind de la personajele preferate ale copilului, in care sa arati cum un personaj asemanator copilului trece printr-o situatie asemanatoare, se simte confuz, suparat, ingrijorat si primeste ajutor din partea unui personaj miraculos care ii ofera raspuns la toate intrebarile sale. Aceasta este o modalitate indirecta prin care puteti sa comunicati cu copilul intr-un context care ii este familiar (contextul povestii) si sigur pentru a-si exprima emotiile. Mai puteti incuraja copilul sa exprime ceea ce simte, folosindu-va de teatru de papusi sau de tehnici de art-terapie. Un desen al familiei va fi intotdeauna un punct de plecare pentru o discutie cu un copil mic.

Nu va fi un proces usor, dar daca sunt intelesi, ajutati sa se exprime, ascultati de persoanele importante din viata lor, copiii dovedesc ca au suficiente resurse sa faca fata unei astfel de schimbari majore din viata lor.