Emotiile -principala sursa de informatie

                        

                                              

Emotiile noastre, indiferent daca sunt pozitive sau negative, usoare ca o adiere blanda sau puternice si ascutite, ca o furtuna de vara, sunt principala noastra sursa de informatie daca suntem bine sau nu, daca mergem in directia buna sau ne indepartam din ce in ce mai mult de valorile si planurile noastre.

Opriti-va, din cand in cand, din indeplinirea sarcinilor zilnice, incetiniti ritmul nebun al vietii, respirati adanc de cateva ori si, in tacere, intrebati-va: Cum ma simt acum? Ce simt acum? Si atenti, indreptati-va atentia spre interiorul vostru si ascultati ce va spune corpul, mintea, constiinta voastra...

E important sa stiti cum va simtiti, sa va traiti cat mai constient emotiile, pentru ca astfel veti putea identifica la timp semnalele de alarma: Vezi ca nu mergi in directia buna! Ai grija! E timpul sa schimbi ceva!

Prezentul - zona noastra de putere

Este noapte si mergeti pe o poteca, in padure, inconjurat de o ceata deasa. Tot ce aveti cu voi pentru a va lumina drumul este o lanterna puternica. Aprindeti lanterna si lumina creeaza un spatiu ingust, dar luminos in fata si in jurul vostru.

Ceata reprezinta evenimentele de viata din trecut si din viitor. 

Spatiul luminos creat de lanterna este prezentul d-voastra.

In timp ce trecutul si viitorul reprezinta momente in timp in care nu puteti actiona direct asupra lor (orice ati face, trecutul nu mai poate fi schimbat, iar viitorul inca nu exista) prezentul este singurul loc in care actiunile voastre au consecinte imediate asupa d-voastra, a celorlalti si a realitatii inconjuratoare. 

Cu toate acestea, avem tendinta sa petrecem o mare parte din viata noastra mai mult in trecut si in viitor decat in prezent. Ne lasam coplesiti de amintirea esecurilor, de regretele trecutului sau de fricile si angoasele viitorului si uitam ca singurul loc unde putem sa actionam, sa gasim o rezolvare pentru problemele noastre, sa realizam o schimbare este doar momentul din prezent.

Trecutul si viitorul nu au realitate proprie. Asa cum Luna nu are o lumina proprie si poate doar sa reflecte lumina Soarelui, tot asa trecutul si viitorul sunt doar palide reflexii ale luminii, ale puterii si ale realitatii prezentului. Acestea isi imprumuta realitatea din momentul prezent, atunci cand decidem sa traim mai mult in trecut si in viitor decat aici si acum.

Oricat de mult timp am petrece in trecut, analizand si reanalizand ce am spus, ce am facut, ce ni s-a intamplat, nu mai putem schimba nimic. Trecutul s-a intamplat si punct. Oricat de mult timp am petrece in viitor, imaginandu-ne cum se va intampla un lucru, deruland scenarii in minte in legatura cu performanta noastra intr-un anumit domeniu sau ingrijorandu-ne in legatura cu lucrurile rele care ni se pot intampla, tot nu putem obtine nicio o certitudine ca se va intampla sau ca nu se va intampla asa cum ne imaginam. Viitorul inca nu exista, iar noi nu putem controla ceea nu inca nu s-a intimplat.

Cand ne aflam intr-o calatorie sau trebuie sa parcurgem un drum si sa ajungem la o destinatie, este foarte util sa stim unde este acea destinatie si care este directia de miscare.

Sa nu uitam, insa, ca singurul lucru real in calatoria noastra este pasul pe care il facem in acest moment. Pasii nostri aici si acum sunt singurii care exista.
Scopul calatoriei este atingerea destinatiei, a obiectivelor pe care ni le-am propus, dar nu trebuie sa ne lasam acaparati in totalitate de destinatie sau pasii din viitor. 

Pasii facuti in trecut si pasii pe care ii vom face in viitor nu trebuie sa diminueze importanta pasilor pe care ii facem acum, in prezent.

Prezentul este singurul loc in care avem control, in care putem sa luam decizii si sa actionam, inducand schimbari in noi, in ceilalti sau viata noastra.

Prezentul este singura zona de putere in care putem sa „controlam” trecutul si viitorul, prin modul in care alegem sa ne raportam la ele: ne schimbam atitudinea fata de trecut, acceptand trecutul, iertandu-ne pe noi si pe ceilalti din viata noastra si ne facem planuri pentru viitor, actionand pas cu pas, pentru a ne construi viitorul, bucurandu-ne de drumul pe care il parcurgem.

Puterea este intotdeauna in momentul prezent.

Exercitiu pentru a va conecta la clipa prezenta

Fie ca va aflati la birou, in fotoliul de acasa sau plimbandu-va prin parc, exersati zilnic aceasta tehnica, de cate ori simtiti nevoia sa va conecteaza la clipa prezenta.

Respirati adanc de cateva ori si priviti in jur. Nu interpretati ceea ce vedeti, doar observati, indreptati-va atentia spre ceea ce va inconjoara. 
Folositi-va pe deplin simturile. Vedeti lumina, formele, culorile, texturile. Constientizati prezenta tacuta a fiecarui lucru. Constientizati spatiul care le permite tuturor lucrurilor sa existe. Ascultati sunetele si linistea, pauzele intre sunete. Atingeti obiectele din jur, simtiti textura si senzatia asupra pielii. Mirositi aerul din jur. Simtiti contactul pe care talpile picioarelor il fac cu solul. indreptati-va atentia asupra modului in care simtiti pamantul sub picioare. 

Faceti cativa pasi si observati obiectele din jurul d-voastra, fara a le aprecia. Observati cum lucrurile exista independent de prezenta dumneavoastra. Constientizati linistea acestor lucruri.

Indreptati-va, apoi, atentia asupra ritmului respiratiei. Simtiti aerul cum intra si iese in plamani, cum va umple plamanii si corpul. Simtiti linistea si energia din corpul dvs. Fiti din ce in ce mai prezent, aici si acum.

Invat sa ma iubesc!

Sa ne iubim asa cum suntem este poate unul dintre cele mai dificile lucruri din viata noastra. 

E mult mai simplu sa ne vorbim de rau, sa ne criticam, sa ne certam pentru ceea ce nu am reusit sa facem, pentru greseli si imperfectiuni, decat sa ne privim cu intelegere si cu dragoste.

Totusi, de la cuvintele - Ma accept asa cum sunt, ma iubesc neconditionat (la fel cum o mama isi iubeste copiii) indiferent de cat de frumos, de capabil, de inteligent sunt - INCEPE, insa TOTUL. Iubirea de sine, acceptarea si aprobarea de sine sunt bazele sanatatii mentale.

Daca imi spun zilnic ca sunt un ratat, ca nimeni nu ma iubeste, ca ma urasc sau ca sunt lipsit de valoare, in cele din urma ma voi comporta si voi face acele lucruri care sa imi confirme ceea ce gandesc despre mine. Si, fara sa imi dau seama, intru intr-un cerc vicios in care furia, teama, vinovatia traite ma blocheaza si mai mult in acel mod disfunctional de a fi.  
Ceea ce gandesc despre mine devine REALITATEA MEA.

Putem sa alegem, insa, sa gandim altfel despre noi, sa gandim in favoarea noastra. Nu putem controla toate lucrurile din viata noastra, dar putem controla modul in care ne raportam la ele, modul in care gandim. Decizia este a noastra. Noi avem puterea sa ne alegem gandurile.

Atunci, de ce sa FIM DUSMANII NOSTRI cand putem sa fim PRIETENII NOSTRI? DE CE SA NE CHINUIM cu ganduri critice la adresa noastra, de ce sa ne autosabatam?

Critica negativa ne ne ajuta cu nimic, nu ne arata cum sa iesim din situatia respectiva, doar ne schilodeste sufletele, ne face sa ne simtim rau si paralizati, incapabili sa actionam. In schimb, o atitudine plina de iubire fata de propria persoana ne creeaza un climat emotional pozitiv in care putem sa fim creativi, sa gasim solutii la problemele noastre, sa ne dezvoltam.

Decide azi sa nu mai dai crezare vocii critice interioare.  Mergi in fata unei oglinzi in fiecare dimineata, priveste-te in ochi si spuneti cu dragoste: Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

Chiar si atunci cand faci un lucru gresit sau cineva s-a suparat pe tine, spune STOP gandirii negative despre tine si afirma-ti cu dragoste: Chiar si acum, cand am gresit, ma iubesc si ma accept asa cum sunt! 

Repeta aceasta afirmatie de-a lungul zilei, transform-o in mantra ta personala. Repet-o de zeci de ori, de sute de ori! Oricum gandesti sute de ganduri negative despre tine, ai nevoie sa iti arati si cat de mult te iubesti!!!

Iar atunci cand un gand negativ iti vine in minte, de genul: Cum sa ma iubesc, nu vezi cat de prost sunt? sau nu vezi cat de gras si lenes sunt?

Spune-i acestui gand, cu blandete: Multumesc petru parerea ta, dar decid sa cred altceva. Nu ma ajuti cu nimic, doar ma tii blocat in trecut. Aleg sa cred alteva despre mine. 

Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

Despre acceptare si detasare

O metafora interesanta despre lupta noastra zilnica cu durerea psihologica (frica, anxietatea, depresia, angoasa, suferinta, vina, regret, disperare) si care sugereaza ca cea mai buna cale de a  merge mai departe este sa invtam sa acceptam durerea psihologica si sa ne detasam de ea.

Imagineaza-ti ca esti soferul unui autobuz, iar acest autobuz este o metafora pentru viata ta. Pe masura ce conduci autobuzul, opresti in diferite statii, iar in autobuz urca tot felul de pasageri, unii mai draguti, altii mai inspaimantatori. Acestia ar fi amintirile tale, senzatiile tale, emotiile si gandurile tale.

Ti-ar placea sa faci tot posibilul sa scapi de pasagerii galagiosi si inspaimantatori si sa ramai doac cu cei draguti si politiciosi, dar, in scurt timp iti dai seama ca, orice ai face, pasagerii cei rai nu pot sa coboare din autobuz. Esti o fiinta istorica, cu un trecut, un prezent si un viitor, iar odata ce evenimentele din viata ta s-au intamplat, acestea te-au marcat, te-au definit si nu mai pot fi sterse cu buretele.

Asa ca incerci sa gasesti tot felul de metode ca sa abordezi pasagerii inspaimantatori si sa ii faci cat mai invizibili. Poate i-ai trimis pe ultimele locuri din autobuz si i-ai ignorant pentru o bucata de timp… Sau poate ca ai incercat sa ii imbraci altfel, sa arate mult mai ingrijit …dar in scurt timp ti-ai dat seama ca ei sunt tot acolo si ca, ignorati, isi fac de cap si mai mult…Sau poate ai incercat sa ajungi la un compromis …Pasagerii stau linistiti si nu te deranjeaza atat timp cat conduci autobuzul in directia in care doresc ei.  SI in timp, ti-ai dat din nou seama, ca autobuzul nu mai este sub controlul tau, ci al lor si ca viata ta a devenit o inchisoare..

Sau poate ai incercat sa te lupti cu ei (sa ii privesti dintr-o lumina noua, sa le arati ca nu iti este frica de ei, ca poti sa conduci in continuare autobuzul, chiar si in prezenta lor), dar pentru ca lupta asta sa dea rezultate trebuie sa fie un angajament permanent….Iar ca sa te lupti, trebuie sa opresti autobuzul si sa iti construiesti intreaga viata in jurul acelor pasageri, mereu vigilent, mereu gata de lupta.

Ce-ar fi daca ai ramane in continuare in scaunul soferului si ai conduce in directia in care doresti tu, fara sa mai investesti atatea resurse in  lupta cu acesti pasageri nedoriti?

Ce-ar fi daca, in loc sa dai atata atentie acestor pasageri, le-ai accepta pur si simplu prezenta, i-ai observa fara sa ii judeci in vreun fel, te-ai detasa de ei si ti-ai continua drumul concentrat pe realitatea ta din prezent? 

Acceptarea vietii asa cum este ea , decizia de a-ti tine mintea in prezent si de a trai o viata plina de valori sunt singurele modalitati eficienta prin care poti sa iti recastigi locul in autobuz.

Atunci cand urci in atobuz, observi ca pe geamul din fata este un semn pe care scrie destinatia autobuzului. Pasagerii care intra in autobuz vor fi dusi la acea destinatie, indiferent de ce dorinte, cerinte au ei sau cat de urat se comporta cu soferul autobuzului.

Tu conduci autobuzul spre destinatia aleasa de tine si chiar daca autobuzul freamata cu pasageri inspaimantatori, poti sa te bucuri in continuare de drum, de peisajul de afara, de experientele calatoriei.

Adaptat dupa Get out of Your Mind and Into Your Life, 

The New Acceptance and Commitment Therapy, Steven Hayes