Cabinet de psihologie in Floresti: 2015

Am redactat un model de rezolvare a subiectelor de DEF la disciplina Consiliere psihopedagogica, sesiunea 2015 (examen pe care l-am promovat cu nota 9.05). Daca veti considera ca acest material va ajuta, va rog sa donati cativa lei in contul NUCA - Asociatie care se ocupa de salvarea cainilor de pe strazi.

Subiectul I

Dezvoltarea personalității umane este un proces complex care implică activități de instruire, educare, formare, dar și de educație și de consiliere educațională realizate de-alungul vieții. Într-o societate în continuă schimbare, caracterizată prin globalizare, virtualizare, dar și printr-o piață a muncii dinamică, instabilă, imprevizibilă, consilierea psihopedagogică, alături de orientarea școlară și profesională au rolul de abilitare a elevului în a dobândi deprinderi și abilități care să îi permită o adaptare permanentă, eficientă la cerințele realității.

Orientarea școlară implică atât activități de consiliere în carieră sau consiliere vocațională, cât și de educație pentru carieră. Spre deosebire de educația pentru carieră, care este o intervenție cu caracter educațional, preventiv, de dezvoltare, consilierea vocațională este, în esență, o intervenție psihologică care își propune dezvoltarea abilităților elevilor pentru rezolvarea unor probleme specifice legate de carieră, precum: autocunoaștere, realizarea planului de carieră, dezvoltarea abilităților decizionale, clarificarea aspirațiilor vocaționale și construirea identității vocaționale.

Consilierea vocațională are la bază un model dinamic de intervenție și implică un ansamblu de activități educațional-formative proiectate pentru a asista elevul să își aleagă traseul educațional și profesional de-a lungul vieții, realizând o concordanță între ceea ce poate, ceea ce vrea și ceea ce se cere pe piața muncii.

Intervenția presupune: dezvoltarea abilităților de autocunoaștere - de explorare și structurare a caracteristicilor personale (abilități, interese, caracteristici de personalitate, aptitudini, valori) și de structurare a acestora într-o imagine de sine coerentă; expunerea la informații ocupaționale de pe piața muncii și stimularea comportamentului explorator prin colectarea de informații depre piața muncii din surse formale sau informale, prin observare, prin propria experiență sau cu ajutorul interviurilor; clarificarea aspirațiilor vocaționale și explorarea traseelor educaționale; dezvoltarea abilităților decizionale, de planificare, dar și de promovare și marketing personal.

Un prim pas, în cadrul procesului de consiliere vocațională, este integrarea informațiilor despre sine și structurarea identității vocaționale. Identitatea vocațională se formează progresiv, pe măsura organizării, structurării informației despre sine, în urma procesului de autocunoaștere, elevul trecând printr-o etapă a fanteziei, în copilărie (când se joacă de-a doctorul, de-a soldatul, etc.), apoi, prin etapa tatonărilor și a căutărilor specifică în perioada adolescentină, pentru ca, apoi, să ajungă într-o perioadă a realismului, când, ca adult, identitatea și opțiunile sale de carieră sunt, în general, cristalizate, conturate, în urma experiențelor acumulate.

Construirea identității vocaționale este necesară deoarece aceasta are un rol esențial în luarea unei decizii de carieră. Alegerea carierei și a locului de muncă reflectă imaginea de sine, afirmă D. Super; astfel, pentru a avea o carieră satisfăcătoare, este nevoie de formarea, cunoașterea și reflectarea asupra imaginii de sine și, implicit, a identității vocaționale.

De asemeni, construirea identității vocațioanale implică cunoașterea intereselor profesionale (preferințe cristalizate pentru anumite domenii ocupaționale), identificarea și cunoașterea valorilor profesionale (convingeri fundamentale care se reflectă în cerințe pentru mediul de lucru și tipul de activități), a caracteristicilor de personalitate (patternuri tipice de gândire, de comportament și de relaționare care influențează intracțiunile cu ceilalți și cu mediul de viață), a aptitudinilor, deprinderilor și abilităților. Acestora li se adaugă conștientizare preferințelor pentru anumite activități, medii ocupaționale și stiluri interacționale.

Construirea identității vocaționale prin conștientizare și reflectare (cu ajutorul chestionarelor de personalitate, a inventarului lui Holland și a activităților de reflectare sistematică asupra alegerilor anterioare, asupra fanteziilor legate de carieră sau asupra modelelor de viață) este importantă deoarece congruența între aceasta și școala sau profesia aleasă determină: satsifacție academică și profesională, performanță academică și profesională, nivel scăzut de stres, capacitate de adaptare la schimbările din mediul ocupațional.

O identitate vocațională cristalizată poate avea, totodată, un rol protector, ancorând și stabilizând persoana în situații de criză profesională sau de decizie cu privire la etapele de urmat în cadrul carierei.

În cadrul activităților de consiliere vocațională și orientare în carieră, decizia de carieră este procesul de selectare a unei alternative de carieră din mulțimea disponibilă. În cadrul deciziei de carieră, putem identifica trei componente aflate în interacțiune: conținutul deciziei - problema care necesită luarea unei decizii (de exemplu: alegerea unui anumit traseu educațional, alegerea școlii sau a profilului de studiu), contextul deciziei - factorii care îmi influențează decizia (de exemplu, factori interni precum aspirațiile și identitatea vocațională, cunoștințe, mituri, prejudecăți despre lumea ocupațiilor, abilități decizionale, dar și factori externi, precum familia, grupul de prieteni, modele de carieră) și procesul decizional - cum voi lua această decizie.

Procesul decizional implică parcurgerea succesivă a următoarelor etape: definirea deciziei și identificarea alternativelor, explorarea alternativelor, realizarea planului de carieră, implementarea deciziei și punerea în practică a planului de carieră, reevaluarea deciziei.

Astfel, în prima etapă, elevul conștientizează necesitatea luării unei decizii de carieră și își definește conținutul acestei decizii (ex. Vreau să îmi aleg o profesie într-un domeniu social). Acesta identifică, apoi, alternativele existente pentru decizia dată, în funcție de factorii interni și externi care trasează contextul deciziei (ex. Am abilități verbale și de relaționare peste medie, ierarhia intereselor mele este Social-Artistic-Investigativ, sunt o persoană extrovertită, sociabilă, creativă, valorizez creativitatea, autonomia în muncă, doresc să fac o muncă în care să pot să îi ajut pe ceilalți, am în familie persoane care sunt doctori și profesori pe care îi admir foarte mult, admir foarte mult persoanele care fac voluntariat în țări din lumea a treia. Având în vedere aceste lucruri, cred că mi-ar plăcea să lucrez într-o organizație nonprofit sau ca educator sau doctor).

În cea de-a doua etapă, elevul colectează informații despre alternativele existente din surse formale (site-uri ale facultăților, ale ONG-urilor) și informale (interviuri, observare) și evaluează alternativele având în vedere avantajele și dezavantajele aferente (ex. Vreau să văd dacă profesiile dorite se suprapun peste caracteristicele mele personale, dacă îmi pot oferi stilul de viață, mediul de activitate și tipul de interacțiune dorite, vreau să văd dacă am sprijinul financiar-material pentru a urma acest traseu educațional, vreau să compar costurile și beneficiile implicate).

În cea de-a treia etapă, elevul alege varianta optimă și realizează un plan de acțiune pentru punerea în practică a deciziei (în acest caz, modul de alegere a traseului educațional pentru cariera dorită). În cadrul planului de acțiune, elevul stabilește scopul (Vreau să lucrez în ONG-uri care se ocupă de comunități defavorizate), apoi își stabilește obiectivele specifice, realiste, temporale (Voi învăța la Psihologie saptamanal pentru a ma putea inscrie la Facultatea de Psihologie. Voi lucra ca voluntar în cadrul ONG-ului x în timpul vacanței de vară). Pentru fiecare obiectiv, elevul își conturează strategia de realizare, specificând termenul (două ore pe săptămână), resursele (bibliografie, bibliotecă), posibilele obstacole (ieșiri frecvente cu grupul de prieteni).

În urma punerii planului în aplicare, elevul este asistat în cadrul procesului de consiliere vocațională să își reevalueze decizia pentru a identifica punctele forte și slabe ale deciziei sale și pentru a-și dezvolta abilitățile decizionale.

Procesul decizional este, astfel, unul circular, fomativ, fiecare alegere devenind o modalitate de eficientizare a procesului decizional ulterior. Astfel, consilierea vocațională în școală devine un cadru al educației pentru schimbare și flexibilitate în carieră, abilitând elevul în managementul carierei pentru întreaga viață.

Subiectul II

Activitatea proiectată este o activitate de consiliere de grup, cu caracter preventiv și de dezvoltare personală, care are la bază un model psihoeducațional, eclectic-integrativ, structurat pe următoarele dimensiuni: explorare (prezentarea membrilor grupului, explicitarea regulilor de funcționare și comunicare în grup, exercițiu pentru spargerea gheții, prezentarea obiectivelor grupului), intervenție (acțiune – prin exerciții individuale și de grup, reflecție - prin discuții în grup, conceptualziare – prin intervenții specifice ale consilierului) și integrare/abilitare (validare prin feedback, comentarii, concluzii și generalizare prin exerciții și teme specifice.)

Proiectarea activității pornește de la identificarea problemei care va fi pusă în discuție: “Cum ne comportăm într-o situație de criză” și de la formularea unei ipoteze de lucru: activitatea în grup, prin informare, identificarea și conștientizarea resurselor personale facilitează diminuarea comportamentelor de risc și promovează utilizarea unor strategii cu rol adaptativ.

Urmează stabilirea obiectivelor activității, având în vedere algoritmul de operaționalizare al lui Landsheere. Obiectivul cadrul, în acest context, poate fi: Exersarea abilităților de management al unui stil de viață de calitate, iar obiectul de referință: La finalul clasei x, elevii vor fi capabili să analizeze mecanismele eficiente de adaptare în situații de criză.

Obiectivele specifice ale activității, pot fi, apoi, formulate astfel: La finalul activității, elevul va putea defini conceptul de criză, va putea da exemple de situații de criză, va identifica modalități eficiente de comportament în situații de criză, va exersa o modalitate eficientă de a face față unei situații de criză.

Conținuturile activității sunt structurate, apoi, în funcție de obiective și strategia didactică aleasă. În această etapă, am oferit câteva informații despre conceptul de criză (definiție, reacții adaptative și dezadaptative la criză ) despre ce implică managementul crizei și despre cum comportamentele antisociale și agresive (pe care le-am definit și exemplificat pe scurt) pot să declanșeze situații de criză în contextul școlii (de exemplu, fenomenul de bullying).

Strategia didactică implică, apoi stabilirea metodelor și procedeelor, a resurselor materiale și a formelor de organizare pentru fiecare etapă a activității în parte (am definit ce înseamnă strategie didactică, metode, formă de organizare a activității).

Apoi, am scos în evidență utilizarea metodelor interactiv-participative, de ultimă generație, a căror selecție am justificat-o prin următoarele avantaje/beneficii: stimulează inteligența de performanță prin stimularea gândiroo creative, pragmatice și analitice; au un caracter formativ-integrativ, asigură trasferul și aplicabilitatea cunoștințelor, stimulează motivația intrinsecă și curiozitatea epistemică, dezvoltă capacitatea de colaborare-cooperare, dezvoltă abilitățile empatice și de interrelaționare, dezvoltă strategiile metacognitive.

Am descris pe scurt fiecare etapă a lecției: moment organizatoric, captarea atenției (prin exercițiu de spargere a gheții) anunțarea obiectivelor, dirijarea învățării (descriere a două metode – ex. Brainstorming, problematizare, Lucrează în grup-discută-comunică, metoda Acvariului, etc), fixarea și transferul cunoștințelor (descriere a unei metode – ex. Joc de rol, Învață pe altul), feedback (unde am specificat faptul că în activitățile de consiliere nu se face evaluare prin note, ci se pot oferi feedback și aprecieri pozitive, se poate recurge la autoevaluare sau evaluări reciproce, iar consilierul validează contribuția elevilor întru-un mod constructiv/pozitiv). La fiecare moment al lectiei am specificat: forma de organizare, resursele utilizate, metoda.

Rolul profesorului consilier în cazul elevilor cu probleme de conduită este unul atât preventiv, prin activități de consiliere de grup sau activități realizate la clasă, în scopul asistării elevilor în dezvoltarea abilităților de comunicare asertivă, de management al conflictului sau empatice (activități asemănătoare celei descrise mai sus) dar și unul de intervenție la nivel individual sau de grup, în cazul unor probleme specifice, precum: indisciplină la clasă, incidente violente (agresiuni fizice, verbale), bullying, opoziționism provocator.

În acest caz, intervenția poate fi realizată având la bază un model de consiliere psihologică, integrativ-eclectic, care va cuprinde etape precum: 1. definirea problemei, 2. descrierea problemei (din punct de vedere comportamental, cognitiv, emotional), 3. identificarea factorilor de formare și dezvoltare a problemei, 4. identificarea factorilor de menținere și de activare a problemei, 5. structurarea planului de intervenție având în vedere: formularea obiectivelor de lungă durată, formularea obiectivelor specifice (în funcție de componentele comportamentale, cognitive și emoționale ale problemei descrise), stabilirea strategiei de intervenție pentru fiecare obiectiv specific (tehnica utilizată, ex. Restructurare cognitivă) care se poate realiza prin mai multe activități (monitorizare gânduri, joc de rol), evaluarea intervenției (chestionare, observației, feedback). Am dat un scurt exemplu pentru fiecare etapă menționată.

Problemele de conduită au o cauzalitate complexă, multifactorială. Din aceste motive, profesorul consilier mai joacă, totodată, un rol de mediator, de liant între părțile implicate într-un astfel de caz, acesta oferind consiliere atât aparținătorilor (familia fiind locul în care aceste probleme de conduită apar sau sunt întreținute), cât și profesorilor de la clasă (consultanță cu privire la managementul clasei, management comportamental, etc), asigurând o continuitate și o coerență a strategiilor de intervenție în toate mediile unde aceste probleme de conduită se pot manifesta.

Subiectul III

Procesul de învățământ este principalul subsistem al sistemului de învățământ în cadrul căruia se realizează instruirea și educarea elevilor prin intermediul activităților proiectate, organizate și coordonate de către profesori, în conformitate cu normele și principiile dicatice, apelând la strategii didactice adecvate, în vederea atingerii finalităților educative.

Procesul de învățământ reprezintă dimensiunea dinamic-interacțională a sistemului de învățământ, acesta putând fiind analizat atât din perspectiva activităților gestionate și dirijate de specialiști în educație (activități de predare, învățare și evaluare, activități manageriale, ativități economic-financiare, activități administrativ-gospodărești, activități în afara școlii și a clasei) dar și din perspectiva elementelor care interacționează în cadrul unui tip de activitate specifică (obiective educaționale, conținuturi, resurse și strategii didactice, spațiu educațional).

Aceasta este, astfel, în viziunea lui M. Ionescu, o rețea complexă de interacțiuni care fomează un sistem deschis, în continuă shimbare și echilibrare, în care variabilele implicate în realizarea acestui proces coplex sunt, pe rând cauze sau condiții determinante sau efecte.

Având atât o dimensiune funcțională (a finalitățile educaționale), o dimensiune structurală (ca ansamblu de acțiuni și interacțiuni), cât și o dimensiune operațională, procesul de învățământ este contextul prin care sunt atinse obiectivele educaționale, având la bază activitatea de proiectare-predare-învățare-evaluare.

Procesul de învățământ implică etape interdependente derulate în timp, care se condiționează reciproc, fiecare etapă bazându-se pe etapa anterioară, continuă etapa anterioară și reprezintă o premisă pentru etapa următoare. După Cerghit, procesul de învățământ este, de fapt, o rețea de interacțiuni care are loc în mediul școlar și care apar atât la nivel de activități formativ-educative (proiectare - predare -învățare -evaluare), cât și la nivel de câmp relațional (profesor - elev, școală - familie - comunitate) sau macroeducațional (educație formală - nonformală -informală).

Eficiența procesului de învățământ depinde de calitatea proiectării didactice. Proiectarea didactică cuprinde in nuce rețeaua interacțională a activităților de predare, învățare și evaluare - începutul și sfârșitul procesului de învățământ, fiind asemeni unei prognoze realizate pe baza unei analize diagnostice. Aceasta anticipează pașii care vor fi urmați de agenții educaționali și formulează scenariul didactic, propunând condițiile prealabile unei activități eficiente: identificarea obiectivelor și a conținutului, stabilirea strategiei didactice și a instrumentelor de evaluare.

În acest context, predarea este activitatea prin care scenariul didactic este concretizat. Definim predarea drept procesul prin care sunt selectate, organizate și utilizate contextele (spațiile educaționale), resursele (materiale, umane, de conținut), strategiile didactice și condițiile (modul de organizare a învățării), astfel încât să genereze rezultate de învățare.

Predarea are la bază comunicarea didactică, fiind un proces bilateral, centrat pe structurarea unui complex de relații între profesor și elev, în care comunicarea se întâmplă în ambele sensuri, profesorul fiind atât un transmițător al conținutului informațional, cât și un educator-formator, ajustându-și și adaptându-și mereu conținutul informațional verbal și nonverbal în funcție de feedback-ul elevului. În același timp, elevul nu este doar un receptor pasiv de informație, ci un partener activ în procesul educațional, care oferă feedback profesorului pentru mesajul transmis și care primește feedback din partea profesorului pentru modul în care operează cu conținutul informațional.

Activitatea de predare este ghidată de obiectivele educaționale propuse de profesor, care exprimă și operaționalizează la nivelul lecției scopurile și idealul educațional. De precizarea și operaționalizarea corectă a obiectivelor pedagogice vor depinde: stabilirea conținutului, alegerea strategiilor de predare, condițiile de învățare, dar și evaluarea rezultatelor. În acest context interacțional, predarea nu este o activitate în sine, ci devine predare cu scop de învățare, un proces de organizare a situațiilor în care se desfășoară învățarea - al cărui randament este concretizat în rezultatele evaluării.

Învățarea, definită de Leontiev drept achiziția experienței individuale de comportament, este, în lumina pedagogiilor contemporane, un proces activ, dinamic de construire și reconstruire a realității prin prisma interacțiunii personale cu mediul informațional. Aceasta implică o schimbare durabilă în comportament, ca rezultat al experienței de viață și depinde atât de variabile intrapersonale (condițiile interne ale învățării), cât și de variabile situaționale (condițiile externe ale învățării), precum: calitatea instrurii, competențele cadrului didactic și stilul său de predare - mai precis, a capacității profesorului de a înțelege modul în care elevul își reprezintă și își explică realitatea și de a traduce conținuturile informaționale în acel mod - climatul socio-afectiv din clasă și școală, evidențiind, din nou, natura interacțională a activităților de predare-învățare.

Interdependența activităților de predare-învățare-evaluare este, din nou, evidentă, în cadrul ultimei etape de desfășurare a procesului de învățământ, cea a evaluării, ale cărei rezultate devin punct de plecare pentru noi activități de proiectare didactică.

Evaluarea este activitatea de colectare și de interpretare a datelor în vederea atribuirii unor judecăți de valoare, stabilirea unor ierarhii sau diagnostice. Un rol important în cadrul procesului de învățămînt, dar și al procesului didactic, îl are principiul retroacțiunii sau conexiunea inversă, asigurată, în principal, de actul evaluării. Evaluarea realizată la nivelul procesului de învățământ generează informații importante pentru reglarea și ajustarea și creșterea eficienței instruirii. Evaluarea are, astfel, atât o funcție diagnostică, de identificare a cauzelor și de radiografiere a activităților de predare-învățare, dar și o funcție prognostică, ameliorativă, de adecvare a obiectivelor educaționale la cerințele educaționale și particularitățile elevului.

Actul evaluării (obiectivele evaluării și selectarea instrumentelor de evaluare) depinde de obiectivele educaționale stabilite în cadrul proiectării didactice (ce cunoștințe, ce competențe să posede elevul la sfârșitul procesului) și de direcționarea experiențelor de învățare în armonie cu obiectivele stabilite, în cadrul activității de predare în scop de învățare.

De asemeni, rezultatele evaluării pot fi utilizate pentru a îmbunătăți activitățile de predare și învățare, acestea constatând dacă activitatea instructivă s-a desfășurat sau nu în condiții optime, diagnosticând cauzele care au dus la o eficiență scăzută a activităților educaționale, prognosticând cerințele educaționale și direcțiile viitoare.

Procesul de învățământ, prin caracterul integrativ, dinamic, interacțional al activităților sale de bază (proiectare-predare-învățare-evaluare) este un proces fluid, coerent, adaptabil, care poate asigura realizarea eficientă a finalităților educațioanale.

Surse bibliografice care acoperă 90% din tematica pentru DEF:

Consiliere și orientare, Ghid de educație pentru carieră, Gabriela Lemeni, Mircea Miclea

Consiliere educațională, Adriana Băban

Psihologia educației I și II, Viorel Mih

Psihopedagogie pentru examenele de DEF și Grade, C. Cucoș

http://pshihopedagogie.blogspot.ro/

Pagini

duminică, 27 septembrie 2015

joi, 27 august 2015

Model Rezolvare subiecte DEF 2015 Consiliere Psihopedagogica

joi, 30 iulie 2015

Servicii de Psihoterapie de familie si cuplu - de la 1 septembrie

joi, 26 februarie 2015

O sansa in plus la ANGAJARE - OFERTA PROMOTIONALA

Recomand :)

Totalul afișărilor de pagină